Acest articol are ca scop alertarea tuturor celor ce nu au fost atenti la epidemia autismului din ultima perioada. Autoarea isi pune sufletul pe tava, sperand ca va salva alti copii. Umilinta ei e combinata doar cu un puternic sentiment de moralitate si inteligenta. Desi isi asuma intrega responsabilitate pentru conditia fiului sau, adevarul e ca medicina moderna trebuie sa raspunda pentru foarte multe vieti distruse.
Ar trebui sa incep prin a spune ca am fost crescuta in spiritul religiei Catolice. Conceptele de impacare si iertare sunt adanc infipte in mine. Am crescut mergand la spovedanie intr-o Manastire superba, unde Parintele Francis, un calugar varstnic, imi tinea mana in timp ce ne plimbam si eu imi ceream iertare pentru greselile facute. De fiecare data cand plecam de la el simteam o usurare imensa si iubire neconditionata.
Din pacate, Parintele Francis a plecat dintre noi acum multi ani si eu nu m-am mai spovedit de atunci. Crezul meu spiritual a evoluat si s-a schimbat de-a lungul anilor, dar ideea de iertare este inca legata de cum imi conduc drumul prin viata.
Sunt lucruri pe care le-am facut si pe care stiu ca Dumnezeu le-a iertat. Cu toate astea, sunt convinsa ca nu voi reusi niciodata sa ma iert pentru greselile ce acum se rasfrang in trupul frumosului meu de 7 ani care imi spune zilnic ca sunt “Cea mai buna mama din Univers”.
Stiu adevarul si intr-o zi il va stii si el. Toate aceste actiuni “de neiertat” au fost facute cu cele mai bune intentii, dar stim cu totii ce se spune despre “bunele intentii” si “drumul catre iad”. O recunosc aici, pentru ca toata lumea sa o vada: I-am dat baiatului meu Autism. Eu am facut-o. Si nimeni nu poate schimba asta vreodata.
Deci…cum i-am dat eu copilului meu autism? As vrea sa pot spune ca a fost un singur lucru pe care l-am facut; un lucru pe care as putea sa il iau inapoi si sa faca lucrurile frumoase si usoare, dar nu e asa. A fost greseala peste greseala, atac peste atac. Urmatoarele sunt cele mai mari greseli pe care le-am facut si care au contribuit la dobandirea autismului de catre fiul meu.
1) Ecografii
Am avut cel putin 5 ecografii in timpul sarcinii. Mi s-au dat asigurari ca sunt perfect sanatoase pentru copil. Pana la urma poti sa iti faci o ecografie in mall, asa ca le-am considerat sigure. GRESIT! Desi nu mi-am facut ecografii in malluri, nici nu am cautat in amanunt informatii despre ele. Ecografiile au fost, de fapt, implicate in cazuri de autism, printre alte afectiuni neurologice. Cu toate ca nu exista nicio legatura directa cauza-efect, s-au gasit suficiente dovezi pentru a continua cercetarile in acest sens si a recomanda masuri de precautie.
Potrivit acestui articol, “Cercetarile arata ca populatia expusa la ecografii are un risc de nastere prematura de 4 ori mai mare, rata crescuta de afectiuni cerebrale, demielinizarea celulelor nervoase, dislexie, intarziere in vorbire, epilepsie si tulburari de invatare.” Suna cunoscut?
2) Sirop de porumb cu doza crescuta de fructoza
Am baut Coca Cola in fiecare zi a sarcinii. Imi era incredibil de greata si ma facea sa ma simt mai bine. Dar dupa ce dau pe repede-inainte cativa ani, Coca Cola classic a fost implicata intr-un scandal monstru legat de cele mai mari doze de mercur gasite intr-o bautura carbogazoasa. Nu am mancat nici macar o gura de peste pe durata sarcinii de frica intoxicatiei cu mercur. Cu toate ca nu am stiut ca era mercur in Cola, recunosc ca a bea si a manca porcarii nu era bine pentru bebelusul meu.
3) Lortab/Acetaminophen (Paracetamol) in timpul sarcinii
Eu am fibromialgie. Provoaca dureri suportabile in mod normal, dar in timpul sarcinii depaseau orice limita. Ginecologul meu mi-a prescris Lortab (substante active: bitartrat de hidrocordona = calmant opioid si acetaminophen = paracetamol), spunandu-mi ca nu traverseaza placenta si ca este perfect sigur pentru copil. Ma durea atat de rau incat nu aveam de gand sa aflu mai multe. Am avut incredere in ginecologul meu si aveam nevoie sa ma simt mai bine.
Inca o data, am crezut oare SINCER ca e bine pentru bebe? Logic ca nu. Lortab este un medicament de categoria C (considerat de FDA), lucru care inseamna ca nu exista suficiente studii umane pentru a-l pune in categoria “sigur”, dar, potrivit studiilor pe animale, nu exista dovezi ca ar face rau. Nu am putut gasi nicio cercetare sau niciun studiu care sa lege in mod direct Lortab-ul de Autism, dar instinctul de mama imi spune ca nu a fost ok.