Este una dintre cele mai frumoase și impozante biserici ridicate în plină epocă de afirmare a stilului moldovenesc în arhitectură din vremea lui Ștefan cel Mare.
Lăcașul a fost construit din porunca voievodului, între 1 iulie 1491 și 10 august 1492, pe locul unei vechi biserici. Biserica este construită în plan triconic, cu turla pe naos. Absida altarului are nouă firide, iar cele laterale câte cinci.
Deasupra acestora se găsesc două șiruri de ocnițe, mari și mici. Restul fațadei este decorat cu cărămizi și discuri smălțuite policrom, cu motive florale sau zoomorfe în relief. În ocnițele care înconjoară biserica sunt pictate figuri de sfinți, iar în firidele absidelor, sfinți și filosofi antici, în mărime naturală.
Ctitoria se înscrie în șirul bisericilor orășenești construite de Ștefan, având ca trăsătură particulară lărgirea pronaosului pentru a mării spațiul destinat credincioșilor, mai numeroși la orașe.
Biserica a jucat un rol important în istoria politică a Moldovei, pentru că a slujit sute de ani ca altar de ungere a domnitorilor la suirea lor pe scaun, după mutarea capitalei la Iași. În secolul al XVI-lea, biserica a primit o pictură exterioară și însemnate adaosuri.
Între 1888 și 1904, arhitectul Lecomte de Nouy a reconstruit biserica după planurile celei construite de Ștefan cel Mare, dărâmând adaosurile făcute de urmașii domnitorului. În prezent, biserica funcționează ca paraclis mitropolitan.
La 2 iulie 2014 se împlinesc 510 ani de la moartea domnului Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), personalitate marcantă a Evului Mediu românesc. La 20 iunie 1992, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română: Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)