A conceput și introdus în România un sistem inovator de intervenții în situații de urgență, dat astăzi ca exemplu în alte țări și utilizat ca studiu de caz de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Toate acestea pornind la drum cu o mașină cumpărată la mâna a doua echipată cu girofaruri, pentru ca în prezent să pregătească intervenții ale paramedicilor ce vor coborî în zone greu accesibile pe cabluri, din elicopter
Dacă Siria este locul în care s-a născut, România a devenit țara adoptivă pe care a ales-o, conștient, cu bune și cu rele, și pe care o iubește dintr-un motiv simplu: pentru că merită!
Raed Arafat, căci despre el este vorba, s-a născut pe 24 mai 1964 în Damasc, capitala Siriei, dar a copilărit în orașul Nablus, din nordul Cisiordaniei. Acolo, împreună cu alți colegi de clasă, a înființat o echipă de prim ajutor, un prim semn al viitoarei sale pasiuni pentru medicina de urgență. În anul 1981, la doar 16 ani, a emigrat în România pentru a studia medicina. După un an pregătitor petrecut la Pitești, a urmat Facultatea de medicină, la Cluj-Napoca.
„La Cluj pot spune că am petrecut vremuri foarte frumoase și o perioadă de studenție foarte frumoasă”, rememorează anii tinereții Raed Arafat, care adaugă: „Știam foarte puțin despre România când am ajuns aici. Știam că este o țară comunistă și că vreau să studiez medicina, iar aici se poate face foarte bine pregătire în acest domeniu. Pot să spun că primul an a fost foarte dificil, adică era exact anul în care au început măsurile de economie, cu tăiatul curentului la ora 10,00 seara și fără apă după o anumită oră, așa că nu pot să spun că a fost foarte ușor pentru mine, dar, vrând să fac medicina, am mers mai departe. Când am mers la Cluj-Napoca, după anul pregătitor din Pitești, pot să spun că pentru mine noul oraș a fost total altceva. Măsurile nu erau atât de dure, cum erau la Pitești”.
Dacă ar fi să credem în destin, putem spune că soarta este cea care a ales ca Raed Arafat să rămână în România. Mai întâi, absolvirea facultății s-a petrecut chiar în 1989, în momentul căderii regimului comunist, iar mai apoi viza pentru studii postuniversitare în Franța a întârziat din cauza acelorași evenimente din 1989, motiv pentru care tânărul doctor a ratat șansa de a pleca în Hexagon, rămânând astfel la Târgu Mureș, unde a sădit sămânța actualului SMURD.
„Au fost niște conjuncturi. Unu — faptul că s-a schimbat regimul, pentru că eu altfel nu aș fi rămas, doi — faptul că am vrut să fac un anumit lucru și acesta este medicină de urgență și am avut două locuri în două universități din Franța și nu am reușit să obțin viză în perioada în care erau și schimbările din România și era mai greu să obții viză pentru pașaportul iordanian pe care îl aveam, motiv pentru care am pierdut locurile. Atunci am ales să rămân să fac rezidențiatul în România, pe terapie intensivă.
Dacă nu am reușit să mă duc să fac ce îmi place afară am zis: hai să încerc să fac ceva, să schimbăm ceva aici. Mai apoi mi-a fost imposibil să mă mai gândesc să plec, pentru că odată început un astfel de proiect, care vezi cum crește zi de zi, lună de lună și an de an, nu poți să îl părăsești și să pleci. Pot să spun că pasiunea pentru acest domeniu și faptul că am putut împreună cu mulți colegi, cu o echipă foarte mare, să schimbăm ceva a fost pentru mine un determinant major ca să rămân în România„, spune medicul, care deține, în prezent, funcția de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne (MAI).