– Într-un interviu recent, Cristian Tudor Popescu a declarat că nu mai dorește să joace rolul de protector al națiunii din care face parte
– Referitor la modul în care guvernanții acestei țări au reacționat în fața crizei economice, Cristian Tudor Popescu afirmă:
„Se manifestă aceeași tendință de a ascunde problemele. Atunci când observi o situație neplăcută în România, prima reacție nu este să o rezolvi, ci să o acoperi. Te uiți în jur și găsești ceva cu care să maschezi problema. Uitați-vă la cei din fața camerelor de luat vederi; prioritatea lor este să evite adevărul.”
.
Fragmente
Ovidiu Nahoi: Totuși, România a evoluat în ultimii 10-15 ani.
C.T.P.: Nu cred că s-a întâmplat asta. Din perspectiva mea, România nu a avansat deloc în ultimele două decenii dacă ne referim la „progresul uman“. Dimpotrivă, observ un regres. Cum poți exercita meseria ta cu pasiune și determinare când îți dai seama că eforturile tale pentru a schimba măcar puțin media din această țară sunt zadarnice? N-am avut niciodată ambiția de elitism. Nu pot privi televizorul fără a simți aceeași frustrare ca înainte de ’89. Ce anume ar trebui să văd?
Aud aceleași discuții repetitive ore întregi; nu percep nicio idee originală – totul pare doar un schimb superficial de vorbe între participanți. În această țară s-a pierdut capacitatea de gândire critică. Premierul Boc sugerează 10 zile fără plată pentru bugetari; eu propun 10 minute zilnic dedicate gândirii atât pentru bugetari cât și pentru angajații din sectorul privat. Observ cum milioane de oameni sunt prea ocupați ca să reflecteze asupra realităților ce îi afectează.
Aceștia nu reușesc să conștientizeze ceea ce li se întâmplă deoarece sunt copleșiți de activitățile cotidiene. Dar gândirea necesită timp și efort constant; ea devine relevantă atunci când depinde mai mult decât doar planificarea imediată.
O.N.: Deci dezbaterile actuale nu contribuie la dezvoltarea inteligenței.
C.T.P.: Acestea nici măcar nu pot fi numite dezbateri! Sunt doar strigături paralele – nimeni nu comunică cu adevărata intenție; fiecare vine pregătit cu propriile idei fără dialog real între participanți. Am trăit vremuri când dialogurile erau posibile și constructive.
În perioada 1997-2000 puteai obține audiențe mari pe Pro TV discutând teme serioase alături de personalități precum Nicolae Manolescu sau Octavian Paler.
Emisiunea „Întâlnire cu presa” era un exemplu elocvent… Nu era nevoie să recurgem la trucuri ieftine sau imitații ridicole pentru rating; era suficient doar să prezentăm idei valoroase.
I.M.I : Ce s-a schimbat?
C.T.P.: Lumea s-a transformat radical.
I.O.N.: De aici provine decizia dumneavoastră de a suspenda emisiunea împreună cu Hurezeanu?
C.T.P.: Dintr-un profund sentiment al inutilității și nepotrivirii contextului actual. Ce rost avea continuarea unei astfel de emisiuni? Eu trebuie să simt dorința sinceră de a realiza ceva valoros pe micile ecrane; altfel, mi-e imposibil sa joc un rol artificial.
„În România, prioritatea rămâne acoperirea problemelor reale”
O.N.: Care ar fi soluția pentru ieșirea din criza actuala?
C.T.P.: Nu vom extrage lecții valoroase nici din această criză economicã! Cu aproximativ un an în urmă am menționat prima datã termenul „crizã” într-o discuție cu Emil Hurezeanu iar Tăriceanu tocmai anunțase poporului despre prosperitate sub conducerea sa.
Am afirmat clar că prosperitatea promisã este o iluzie periculoasă – urmează dificultățile evidente!
Atunci Tăriceanu recomanda investițiile externe ca soluție salvatoare după două decenii pline ale capitalismului românesc – iată cum gândeau liderii noștri chiar înaintea unui colaps economic major! Nici unul dintre ei – fie Tăriceanu sau Bãsescu – n-au fost capabili sa perceapã semnalele clare ale crizei iminente.
I.M.I : Cum poate fi explicată această atitudine?
C.T.P.: Aceeași tendință persistenta – acoperirea problemelor reale! Când te confrunţi cu o situaţie dificilǎ in Romania , prima reacţie este mereu evitarea adevărului prin mascarea lui!
Integral disponibil in Adevărul.