Cu patru premii Oscar la activ, încasări de peste 460 de milioane de dolari și o influență semnificativă asupra viitorului cinematografiei, „The Matrix” a marcat un moment definitoriu în istoria filmului. Această capodoperă a genului science fiction, care îmbină elemente vizuale cu teme filosofice profunde, a sărbătorit recent zece ani de la lansare, conform publicației El Mundo.
De la secvențele iconice ale genericului, cu litere și cifre verzi ce curg într-o aparentă haositate – devenite simboluri ale epocii digitale – până la finalul său plin de intensitate emoțională, „The Matrix” a reușit să depășească limitele anilor ’90 și să se impună ca un reper al cinematografiei contemporane.
Protagonistul Thomas Anderson (Keanu Reeves), cunoscut sub numele de Neo, descoperă prin intermediul mentorului său Morfeu (Laurence Fishburne)
că realitatea pe care o percepe este o simulare creată artificial pentru a
ascunde adevărul. Adevărul din universul „Matrix” este că oamenii sunt prizonierii mașinilor care s-au revoltat împotriva lor într-un moment crucial al istoriei. Filmul ilustrează ideea că nu ne naștem în libertate; suntem „cultivați” pentru a servi scopurilor tehnologice. În acest context distopic, umanitatea trăiește într-o realitate virtuală ce le absoarbe mințile – o reinterpretare modernizată a mitului pesterii lui Platon – în timp ce corpurile lor sunt folosite ca surse energetice pentru mașini. Misiunea lui Neo devine astfel una simbolică: el trebuie să conducă lupta pentru eliberarea omenirii din orașul Sion alături de Trinity (Carrie-Anne Moss).
„Îmi imaginez că acum te simți puțin ca Alice în Țara Minunilor după întâlnirea cu Iepurele”, îi spune Morfeu lui Neo la prima lor interacțiune – o senzație similară resimțită și de spectatorii care văd acest amalgam captivant de referințe culturale clasice. Frații Wachowski au creat un film plin de omagiu adus altor opere cinematografice iubite atât de critici cât și public.
De la dilemele legate de inteligența artificială prezentate în filme precum „Terminator”, până la estetica cyberpunk inspirată din „Blade Runner”, sau chiar paraziții asemănători celor din „Alien”, fiecare element vizual sau narativ contribuie la complexitatea acestui thriller inovator. Banda sonoră energică și efectele speciale revoluționare au dat naștere unei generații întregi dedicate imitației stilistice.
Tehnica inovatoare denumită „bullet-time photography”, care permite încetinirea extremelor imaginii prin captarea rapidității mișcării cu până la 12.000 cadre pe secundă, este utilizată magistral în scenele unde Neo evitând gloanțele inamicilor devine emblematic pentru stilul filmic al epocii.
Aflat undeva între viziunea futuristcă specificată în lucrările lui Philip K. Dick și filmele artistice asiatice despre arte marțiale, creația fraților Wachowski deschide discuții despre convergența cultural- globalizată manifestată prin diverse forme media.
În jurul francizei create după succesul primului film („The Matrix Reloaded” și „The Matrix Revolutions”, ambele lansate în 2003), s-a dezvoltat un vast imperiu mediatic incluzând benzi desenate, site-uri web dedicate jocuri video etc., toate acestea fiind esențiale pentru aprofundarea universului saga-ului “Matrix”.
Piesele acestei narațiuni interconectate au dus povestea către teritorii neexplorate ale trilogiei originale; totodată continuările nu au fost primite cu aceeași entuziasm datorită detaliilor mai puțin cunoscute publicului larg. Henry Jenkins , fondator al programelor culturale la Institut Tehnologic din Massachusetts explicând această reacție criticilor afirmând: „Mulți critici considerau continuările incoerente deoarece nu erau suficient logice”.
„Crezi că destinul îți controlează viața? Ce reprezintã realmente realitatea?”, sunt doar câteva dintre întrebările provocatoare ridicate pe parcursul celor 130 minute ale peliculei înainte ca Neo – transformat într-o figurã mesianică – să se adreseze direct spectatorilor înaintea zborului său triumfal: „Voi veni sa va arat o lume fără reguli sau limite… unde tot ceea ce visezi poate deveni realitate.”
