Octav Cozmâncă, fost lider executiv al Partidului Social Democrat, a adresat o scrisoare deschisă participanților la Congresul PSD din 20 februarie, avertizând asupra riscurilor iminente care amenință formațiunea.
Cozmâncă subliniază că PSD se află pe calea autodistrugerii, comparându-l cu soarta PNŢCD. El consideră că în contextul unei crize profunde la nivel național, partidul continuă să se dezintegreze. „Este alarmant să observăm cum luptele interne dintre grupurile de influență devin tot mai intense și cum unii lideri par preocupați de fenomene paranormale, contribuind astfel la crearea unui climat toxic în interiorul partidului”, afirmă el.
În viziunea sa, conducerea actuală a PSD este dominată de indivizi cu mentalitate de dreapta. Cozmâncă acuză mulți dintre liderii centrali și locali că au acumulat averi impresionante în detrimentul cetățeanului obișnuit. „La diverse niveluri ale organizației totul se negociază”, adaugă el.
El critică gruparea condusă de Mircea Geoană pentru faptul că a transformat PSD dintr-un actor principal pe scena politică românească într-un partid marginalizat, având chiar riscul de a deveni al treilea pe lista preferințelor alegătorilor – o observație recunoscută și comentată atât de analiști politici cât și de membrii partidului.
Cozmâncă își exprimă indignarea față de conducerea actualei echipe: „Ce dovedește aceasta? Incompetență flagrantă, aroganță și trahire față de colegi”. În acest context, el le sugerează celor responsabili pentru situația precară a PSD să renunțe la funcțiile lor pentru a permite tinerilor competenți să reînvie spiritul partidului.
De asemenea, fostul președinte executiv consideră că Ion Iliescu și Adrian Nâstase ar trebui să se retragă din viața politică pentru a nu contribui la distrugerea finala a formațiunii.
Cozmâncă pledează pentru necesitatea unei noi mișcări politice autentice care să reprezinte stânga românească realității contemporane: „Este esențial ca România să beneficieze de un adevărata alternativã stângistã care sã abordeze problemele economice şi sociale curente”. El concluzionează prin afirmarea necesității unei noi stângi care poate oferi soluții viabile într-o Românie aflatã în crizã moralã şi instituţionalǎ profundǎ.