În ultimii trei ani, economia mondială a fost supusă unei serii de șocuri fără precedent. După ce a lovit pandemia, invazia Rusiei în Ucraina a adus un plus de perturbare. Ambele au contribuit la o criză a costului vieții, iar băncile centrale au crescut rapid ratele dobânzilor pentru a limita inflația galopantă.
Se poate spune că sistemul economic internațional a dat dovadă de o reziliență remarcabilă. Cele mai pesimiste previziuni cu privire la o criză financiară pe scară largă și la un lanț de neplată a datoriilor de către țările cu venituri mici au fost evitate până acum. Dar economia mondială este grav rănită.
FMI estimează cele mai slabe perspective de creștere globală pe termen mediu din ultimii 30 de ani. Factorii de decizie politică reuniți săptămâna aceasta la reuniunile de primăvară ale Băncii Mondiale/FMI au sarcina de a stabiliza economia mondială și de a o readuce pe o traiectorie de creștere mai bună.
FMI preconizează o creștere globală de 2,8 la sută în acest an, în ușoară scădere față de așteptările din ianuarie. De asemenea, acesta plasează o șansă de 25% ca creșterea să scadă sub 2%. Într-adevăr, presiunile asupra prețurilor se dovedesc a fi mai persistente decât se anticipa, iar condițiile economice au devenit mai fragile. Un oficial de rang înalt din cadrul FMI a avertizat asupra riscurilor „acute” la adresa sistemului financiar mondial, iar multe economii avansate se așteaptă să fie lente în acest an, în condițiile în care ratele ridicate ale dobânzilor comprimă creditul. Revenirea economiei mondiale pe calea cea bună va însemna să ne confruntăm cu mai multe riscuri presante.
Deși a revenit un oarecare calm în sistemul bancar în urma prăbușirii a trei bănci americane și a preluării de urgență a Credit Suisse de către UBS în martie, piețele financiare rămân pe un teren șubred. Băncile centrale pot vedea sfârșitul acestui ciclu de majorare a ratelor, dar inversarea rapidă a unui deceniu de bani ieftini expune vulnerabilitățile. Există îngrijorări cu privire la impactul ratelor ridicate ale dobânzilor asupra sectorului imobiliar comercial și asupra sectorului nebancar. Bancherii centrali se confruntă cu un act de echilibru: trebuie să limiteze instabilitatea suplimentară și să se asigure că inflația ridicată nu se înrădăcinează.
În același timp, costurile mai mari ale împrumuturilor afectează țările în curs de dezvoltare care au acumulat datorii uriașe, făcând față pandemiei și prețurilor ridicate la alimente și energie, exacerbate de un dolar puternic. Aproximativ 60 la sută dintre țările cu venituri mici sunt expuse unui risc ridicat de îndatorare sau se află deja în dificultate. De asemenea, țările cele mai sărace se confruntă cu cele mai mari facturi pentru serviciul datoriei externe din ultimii 25 de ani.
Datoriile mari complică sarcina țărilor în curs de dezvoltare, care au nevoie de peste 2 miliarde de dolari pe an până în 2030 pentru a reduce emisiile și a face față pagubelor provocate de schimbările climatice. Stimularea eforturilor de combatere a încălzirii globale este esențială pentru a preveni adâncirea în sărăcie a populației din țările sărace și pentru a stimula creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Riscurile geopolitice subminează, de asemenea, perspectivele globale. FMI consideră că costul pe termen lung al fragmentării comerțului, ca urmare a tensiunilor dintre SUA și China, ar putea fi de aproximativ 7 % din PIB-ul mondial. Barierele în calea comerțului, a investițiilor și a transferului de tehnologie ar limita creșterea, în special în țările mai sărace.
Factorii de decizie politică vor trebui să atenueze aceste riscuri. Autoritățile de reglementare vor trebui să rămână vigilente în ceea ce privește efectele în lanț ale ratelor ridicate ale dobânzilor; recenta criză bancară ar trebui, de asemenea, să fie un semnal de alarmă pentru îmbunătățirea reglementărilor bancare și nebancare. Există speranța că, în cadrul reuniunilor, este posibil să se înregistreze progrese în ceea ce privește un cadru pentru restructurarea ordonată a datoriei țărilor în curs de dezvoltare de către toți creditorii, inclusiv China. De asemenea, sunt vitale eforturile de a mobiliza mai multă finanțare pentru schimbările climatice din partea instituțiilor financiare internaționale, atât printr-o utilizare mai eficientă a bilanțurilor acestora, cât și prin parteneriate cu sectorul privat. Provocările complexe și interconectate cu care se confruntă țările necesită un răspuns global ambițios și cooperant. Reuniunile din această săptămână reprezintă un moment crucial pentru a pune în mișcare acest răspuns.
Sursa – www.ft.com