Riscurile valutare pentru IMM-uri: Peste 70% nu aplică strategii de hedging
Analiza R&M Audit evidențiază vulnerabilitățile financiare ale firmelor mici și mijlocii
Conform unei analize realizate de R&M Audit, mai mult de 70% dintre întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care desfășoară activități de import și/sau export se confruntă cu riscuri valutare semnificative. Aceste companii nu utilizează strategii de hedging, ceea ce le expune la fluctuațiile cursului valutar, în special în contextul actual al crizei economice.
Impactul fluctuațiilor valutare asupra importatorilor și exportatorilor
Mirela Șerban, managing partner la R&M Audit, a subliniat că strategiile de protecție împotriva riscurilor valutare sunt predominant adoptate de companiile mari și multinaționale. În schimb, majoritatea IMM-urilor rămân vulnerabile la aceste riscuri, afectându-le negativ fluxul de numerar.
Analiza arată că pentru importatori, aprecierea euro poate genera dificultăți financiare. Aceștia achiziționează bunuri pe baza unui curs euro-leu stabilit anterior; dacă moneda europeană se apreciază în momentul plății pentru mărfuri, aceștia vor avea nevoie să plătească mai mulți lei decât au estimat inițial.
Pe partea cealaltă, exportatorii își vând produsele pe piețele externe având un anumit curs euro-leu în minte. Dacă euro se deprecierează atunci când aceștia încasează contravaloarea produselor vândute, vor obține o sumă mai mică în lei decât costurile suportate pentru producție.
Evoluția recentă a cursului valutar
În primul trimestru al anului curent, Banca Națională a României (BNR) a raportat o scadere a valorii leului față de euro: acesta s-a depreciat cu 3.09%, ajungând la 4.0958 lei/euro pe 31 martie. Îns însă perioada ulterioară s-a caracterizat printr-o revenire a cursului peste pragul psihologic de 4.2800 lei/euro. Aceste variații au generat pierderi semnificative atât pentru importatori cât și pentru exportatori care nu au implementat măsuri adecvate împotriva riscului valutar.
Soluții prin instrumente financiare
Hedging-ul reprezintă o metodologie prin care companiile pot transfera riscul valutar către terțe părți prin intermediul contractelor derivate sau polițelor specifice oferite de bănci sau piețe financiare (contracte forward sau opțiuni). De exemplu:
- Exportatorii pot bloca un anumit curs valutar printr-un contract cu banca înaintea livrării produselor.
- Importatorii pot asigura un preț fix al monedei necesare achiziției bunurilor lor.
Aceste metode permit gestionarea eficientă a fluctuațiilor valutare și reducerea impactului negativ asupra profitabilității afacerilor.
Concluzie: Necesitatea informării despre instrumentele disponibile
Mirela Șerban subliniază că managerii trebuie să fie conștienți că fluctuațiile valutare sunt printre puținele variabile externe pe care le pot controla într-un mediu economic instabil. Informarea corectiv privind instrumentele disponibile este esențială pentru protejarea afacerilor împotriva acestor riscuri economice imprevizibile.