AGERPRES: Din vizitele prin alte ţări, ce aţi constatat în relaţiile dintre guvernanţi şi producători?
Nagy Miklos: Guvernul Elveţiei se mândreşte cu fermierii ecologici, pentru care, în faţa Parlamentului lor, au deschis o piaţă ecologică, unde îşi duc vizitatorii. În Germania, Austria, Elveţia sau chiar Ungaria se dă o subvenţie consistentă pentru a încuraja fermierii ecologici. Toate ţările tind să crească peste 10% suprafaţa agriculturii eco, pentru că se ştie, din start, că producţia eco e mai mică cu 20-30%, dar investiţia e mai mare. Agricultura ecologică nu înseamnă că te întorci la sapă de lemn, ai semănat şi aştepţi roadele. Tot timpul trebuie să ştii ce faci, cu multă ştiinţă, inputurile sunt mai scumpe.
AGERPRES: Puteţi preciza, în acest moment, starea înscrierilor în asociaţie?
Nagy Miklos: Anul trecut s-a văzut o scădere a numărului de fermieri ecologici înregistraţi care au intrat în asociaţie. Ca preşedinte al asociaţiei, eu trebuie să iau apărarea fermierilor. Guvernanţii, domnul ministru ştie, este un specialist de marcă, dar ar trebui ajutat mai mult sectorul agriculturii ecologice, cu subvenţii sau alte forme, pentru că, astfel, nu numai fermierii sunt ajutaţi, ci implicit şi consumatorii, dar şi mediul va fi protejat. În timp, fondurile alocate pentru protecţia mediului se vor reduce în mod natural, ca şi cele pentru sănătate, deoarece o alimentaţie sănătoasă reduce multe cauze de îmbolnăvire.
AGERPRES: Cum reuşiţi să vă comercializaţi mărfurile eco? Ce schimbări preconizaţi?
Nagy Miklos: Noi, Asociaţia Bioterra promovăm ca produsele ecologice să fie cumpărate de la poarta gospodarului, în primul rând pentru ca să fie mai ieftin pentru cumpărător, apoi ca să fie eliminată veriga supermarketurilor care se gândesc doar la profiturile lor, pentru producători oferind un preţ mult prea mic faţă de valoarea produselor şi plătesc la 60-80 de zile. În plus, pe rafturile acestor magazine, produsele eco sunt anonime. Nu ştie nimeni de la cine ce cumperi. Mult mai bine ar fi, aşa cum se practică în Austria, Elveţia, direct de la poarta gospodarului. Acolo se stabilesc relaţii, se cunosc unii pe alţii, se leagă prietenii; oamenii merg şi cumpără cu încredere pentru că ştiu că şi anul trecut, sau altădată, au avut aceleaşi produse de calitate.
Pe baza unei oglinzi a gospodăriei, asociaţia ştie în mod curent cine ce produce, aceste informaţii credibile pot fi oferite firmelor străine interesate să cumpere. De obicei se comandă o cantitate mică pentru a fi testată de cumpărător, care oferă sau nu un preţ. Analize specifice se fac şi după ce marfa ajunge la destinaţie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)