Director general al BRI: Băncile centrale nu sunt aici pentru a face profituri

Director general al Băncii Reglementelor Internaționale.

Spre deosebire de întreprinderi, băncile centrale sunt concepute pentru a face bani doar în sensul cel mai literal. Ele au mandatul de a acționa în interesul public: să protejeze valoarea banilor pe care îi emit, astfel încât oamenii să poată lua decizii financiare cu încredere. Pentru băncile centrale, scopul final nu este profitul, ci binele public.

Astăzi, după o perioadă extraordinară din istoria economică, unele bănci centrale se confruntă cu pierderi. Acest lucru este valabil în special dacă au cumpărat active precum obligațiuni și alte titluri de valoare pentru a-și stabiliza economiile ca răspuns la crizele recente. Multe dintre ele nu vor mai contribui la visteria guvernamentală în următorii ani.

Înseamnă acest lucru că băncile centrale sunt nesigure? Răspunsul este „nu”. Pierderile nu pun în pericol rolul vital jucat de aceste instituții, care pot funcționa și au funcționat eficient cu pierderi și capitaluri proprii negative. Iar natura unică a instrumentelor băncilor centrale înseamnă că, uneori, pierderile reprezintă prețul de plătit pentru îndeplinirea obiectivelor acestora – sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă, asigurarea unor prețuri stabile și contribuția la menținerea siguranței și stabilității sistemului financiar.

În vremuri normale, este posibil ca băncile centrale să își îndeplinească mandatele și să obțină profituri fără a-și asuma riscuri financiare semnificative. În mod tradițional, faptul de a fi unicul emitent de monedă oferă un flux de venituri de încredere. Dar băncile centrale cu rezerve valutare mari, constituite pentru a amortiza șocurile externe, vor avea adesea suișuri și coborâșuri ale veniturilor din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Acest lucru înseamnă că uneori înregistrează pierderi atunci când își urmăresc obiectivul de a avea o monedă stabilă.

În perioade de criză, băncile centrale pot fi nevoite, de asemenea, să își asume riscuri suplimentare. Și fac acest lucru cu ochii larg deschiși. Un exemplu sunt achizițiile de obligațiuni guvernamentale, inclusiv cele efectuate în timpul Marii Crize Financiare și, mai recent, în timpul pandemiei Covid-19, pentru a evita dezastrul economic prin sprijinirea stabilității financiare, menținerea fluxului de credite și stimularea activității economice.

În ultimul deceniu, cu o inflație și rate ale dobânzii scăzute pentru o perioadă lungă de timp, aceste achiziții de obligațiuni au stimulat veniturile. De fapt, unele bănci centrale au reușit să transfere profituri neobișnuit de mari către guverne. Dar, în urma pandemiei și de la invazia Ucrainei de către Rusia, inflația a revenit. Acest lucru necesită rate ale dobânzii mai mari pentru a limita spirala prețurilor – și expune băncile centrale la pierderi legate de activele achiziționate în cadrul eforturilor de salvare reușite din trecut.

Băncile centrale ar trebui să pună scopul mai presus de profituri. Ar avea sens ca o bancă centrală cu rezerve mari de valută străină să crească valoarea acestora prin declanșarea la întâmplare a unei devalorizări a propriei monede doar pentru a genera un câștig neașteptat? Sau ca o bancă centrală cu active în monedă națională să mențină ratele dobânzilor la un nivel scăzut, chiar și în condițiile unei inflații ridicate, doar pentru a păstra o finanțare cu costuri reduse și a genera profituri? Astfel de acțiuni ar fi extrem de nepotrivite, ar încălca mandatele lor și ar destabiliza economia.

Sufletul banilor este încrederea. Pentru a funcționa eficient, întreprinderile trebuie să mențină încrederea investitorilor. Iar băncile centrale trebuie să mențină încrederea publicului.

Guvernele au, de asemenea, un rol de jucat în fața pierderilor băncilor centrale de astăzi. Deoarece aceste instituții sunt în cele din urmă susținute de stat, încrederea în bani necesită finanțe guvernamentale solide și o bună gestionare financiară.

Pierderile contează pentru că pot provoca o vânătaie asupra finanțelor publice, dar un prejudiciu mult mai mare ar rezulta din faptul că băncile centrale și-ar neglija mandatele pentru a evita o pierdere. Publicul, prin intermediul oficialilor aleși, a încredințat băncilor centrale misiunea de a asigura stabilitatea prețurilor și a finanțelor, datorită beneficiilor enorme pe care le aduce societății. Acum, și pe termen lung, costurile generate de pierderile băncilor centrale sunt nesemnificative în comparație cu costurile unei inflații galopante și ale unei crize economice prelungite.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News