La 7 decembrie 2004, Teatrul de operă Scala din Milano și-a redeschis porțile, după ample lucrări de renovare, cu opera lui Antonio Salieri ”Europa Riconosciuta”, care inaugurase instituția în 1778.
Teatrul Scala din Milano a fost înființat sub auspiciile Împărătesei Austriei, Maria Tereza, cu scopul de a înlocui Teatrul Ducal, distrus într-un incendiu care a avut loc la 26 februarie 1776. Numele teatrului provine de la locul unde a fost reconstruit, respectiv pe terenul unde se afla biserica Santa Maria alla Scala.
Proiectat de către celebrul arhitect neoclasic Giuseppe Piermarini, Teatrul Scala și-a deschis porțile la 3 august 1778, cu spectacolul ”L’Europa riconosciuta”, a lui Antonio Salieri. La vremea aceea, era una dintre minunile epocii. Tehnologia scenică putea prezenta efecte speciale precum taifun, cutremur și bătălii.
Odată cu apariția operelor lui Rossini pe scena teatrului, în 1812, Scala a devenit principalul centru de promovare a operelor italiene. De asemenea, o contribuție foarte importantă în acest sens au avut-o și coregrafii Salvatore Vigano și Carlo Blasis, care au lărgit sfera artistică, incluzând și baletul. Perioada care a urmat a fost marcată de spectacole excepționale ale unor mari nume care au rămas în istorie, precum Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, etc.
Odată cu preluarea conducerii artistice a teatrului de către Arturo Toscanini, a avut loc o reorganizare importantă a teatrului. Toscanini, unul dintre cei mai mari dirijori ai tuturor timpurilor, a introdus tradiția reinterpretării marilor spectacole, tradiție ce a continuat fără întrerupere și care a fost reînnoită în secolul XX. De asemenea, Toscanini a adus pe scena teatrului Scala operele lui Richard Wagner și a extins repertoriul orchestral pentru a incluse și muzica simfonică.
În 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, au evoluat pe scena teatrului nume mari ale artei spectacolului muzical, printre care Maria Callas, Renata Tebaldi, Giuseppe Di Stefano, Mario Del Monaco și au fost puse în scenă spectacole de balet care au scris istoria operei. În 1986, dirijorul Riccardo Muti a fost numit director muzical, iar din 1989 până în 1998, a reintrodus în repertoriu cele mai îndrăgite spectacole (”Rigoletto”, ”La Traviata”, ”Macbeth”) și multe altele.
Încă din 1990, administrația Teatrului Scala cerea administrației Primăriei orașului Milano să intervină asupra clădirii pentru lucrări de renovare. În martie 2001, comisia condusă de Gabriele Albertini a aprobat proiectul arhitecților Mario Botta și Elisabetta Fabbri, care prevedea restaurarea. La 7 decembrie 2001, spectacolul Otello a încheiat anul Verdi și, pentru moment, s-au încheiat și spectacolele susținute în această clădire, iar în ianuarie 2002 au început ample lucrări de renovare.
La 19 ianuarie 2002, s-a deschis noul Teatru Arcimboldi, construit în fosta zonă industrială Pirelli-Bicocca, cu spectacolul ”La Traviata”, iar la 23 mai, s-a deschis Muzeul teatrului la Palatul Busca. Teatrul Arcimboldi, prin cele 2.400 de locuri ale sale, urma să asigure timp de doi ani afișul operelor puse în scenă aici.
Proiectul de restaurare al teatrului a vizat transmisibilitatea integrală, conservarea și valorificarea bunului arhitectonic printr-o serie de lucrări de specialitate, de curățare și consolidare a zonelor degradate, în scopul opririi procesului de degradare. Munca de conservare a inclus, în schimb, trei spații diferite: avancorpul teatrului cu foaiere și spații pentru public, sala teatrală și așa-numita clădire ”Casino Ricordi”, unde s-au efectuat lucrări, printre altele, de ameliorare a acusticii sălii, redescoperind pardoseala din teracotă a scenelor și din mozaic venețian și marmură a coridoarelor.
Restaurarea acestei părți a teatrului a avut un caracter exclusiv ”de conservare”, în scopul menținerii ornamentelor și tradiționalelor culori roșu și auriu ale finisajelor, decorurilor și draperiilor. S-a propus din nou catifeaua roșie ca material, culoare și amplasare și au fost renovate mai ales brațele scaunelor din sală, ornamentele scenelor și galeriilor, spătarele scaunelor, cortina, tapițeria lojilor, fotoliile din stal și din galerii. Peste tot a fost eliminată mocheta.