În afirmaţiile criticilor, o așa-numită „clauză Rwanda” strecurată în revizuirea legislației UE în materie de azil va submina Convenția ONU privind refugiații, susțin aceştea.
Aceasta a fost inventată după eforturile eșuate ale Marii Britanii de a oferi azil în Rwanda, iar Consiliul UE, care reprezintă statele membre, a inclus clauza în regulamentul privind procedurile de azil.
Încă de la început, proiectul de lege a generat critici din partea militanților, care spun că va duce la o proliferare a centrelor de tip detenție, în contextul în care recent au fost dezvăluite eforturile conducerii franceze de a încarcera și copii.
În contextul reformelor, statele UE au dreptul de a desemna o țară ca fiind sigură dacă persoana respectivă are legături de familie sau alte conexiuni.
În realitate, „clauza Rwanda” le permite să ocolească aceste cerințe dacă a fost încheiat un acord prealabil al UE cu țara respectivă, a declarat într-un e-mail Catherine Woollard, care conduce Consiliul European pentru Refugiați și Exilați, cu sediul la Bruxelles.
Astfel de posibile înțelegeri sunt ecoul unui acord similar încheiat de UE cu Turcia în 2016, prin care toți solicitanții de azil care sosesc pe insulele grecești sunt trimiși înapoi în schimbul unor stimulente politice sau financiare.
Anul trecut, Austria, Danemarca, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta și Slovacia au făcut presiuni pentru acorduri similare cu cele cu Turcia și mai departe.
În opinia sa, Woollard a spus că „clauza Rwanda” a generat o prezumție că statul străin este sigur, menționând că simpla existență a unui acord UE nu înseamnă că o țară este sigură în realitate.
Astfel, „Acest lucru este similar cu nonsensul juridic pe care Marea Britanie îl urmărește în încercarea de a adopta o lege care afirmă că Rwanda este sigură, ceea ce în realitate nu este”, a spus ea.
Aceasta a avertizat că modificările subminează Convenția ONU privind refugiații și contravin tratatelor UE și Cartei drepturilor fundamentale a UE.
Acordul Italia-Albania
În prezent, avertismentele vin pe fondul unei examinări mai atente a unui acord italian de procesare a aproximativ 3.000 de persoane scoase din apele internaționale de către ambarcațiuni italiene și trimise în instalații dintr-un port din Albania.
Însă, spre deosebire de Rwanda sau Turcia, acordul cu Albania ocolește conceptele de țară sigură și deschide și mai multe posibilități pentru statele UE de a descărca oamenii în altă parte.
În viziunea sa, „Ceea ce se distinge în acest caz este că nu este o discuție despre faptul că Albania este o țară terță sigură”, a declarat miercuri (14 februarie), la Bruxelles, în fața deputaților europeni, Michael Shotter, un înalt oficial al Comisiei Europene.
În plus, „Poate că este Albania, dar din punct de vedere juridic, este tot Italia, deoarece Italia a spus că aplică legea italiană, indiferent că este în Albania”, a adăugat el.
Italienii susțin că propriile legi, transpuse prin directive și regulamente UE, vor fi reflectate în centrele albaneze.
Și mai spun că femeile și copiii vor fi excluși, precum și alte persoane vulnerabile.
Dar efectuarea unor astfel de evaluări ale vulnerabilității generează întrebări dificile din partea experților juridici, precum și modul în care se asigură respectarea cu adevărat a drepturilor fundamentale odată ce oamenii se află în aceste facilități.
Iar, printre aceștia se numără profesorul și medicul Nora Markard de la Universitatea din Münster.
Ea a spus că acest lucru ar putea duce la eludarea standardelor legale ale UE și a standardelor internaționale. De asemenea, ea a pus la îndoială faptul că acordul își va atinge efectiv obiectivele, menționând costurile de funcționare ridicate.
Deputații europeni din comisie aprobă acordul
Toate aceste dezbateri au avut loc după ce eurodeputații din comisia pentru libertăți civile au aprobat reformele cunoscute sub numele de „Pactul privind azilul și migrația”.
Comisia a votat la începutul acestei săptămâni, iar acum pactul urmează să fie adoptat oficial în sesiunea plenară din aprilie de la Strasbourg.
În acest sens, nu toată lumea a fost mulțumită, determinându-i pe unii să voteze împotriva liniei partidelor politice din care fac parte.
Printre aceștia s-a numărat Isabel Santos, o socialistă portugheză. Ea a votat împotriva regulamentului privind procedura de azil, a legii biometrice Eurodac, precum și a unui regulament privind criza.
Regulamentul privind criza a fost condus de un eurodeputat socialist spaniol.
Întrebată de ce nu a fost de acord, Santos a spus că regulamentul dădea prea multă putere statelor UE și că ar eroda drepturile.
„Acest [crisis] regulament poate deschide, de asemenea, ușa pentru criminalizarea asistenței umanitare”, a declarat biroul ei într-un e-mail.
Sursa: euobserver.com