A avea locuinţa în Ungaria iar locul de muncă în România sau Slovacia a devenit pentru multe familii o rutină de zi cu zi. Deşi în urma crizei interesul a scăzut întrucâtva, încă se mai rentează cumpărarea de imobile în Ungaria, unde preţurile sunt mai mici decât la cei doi vecini, la care se mai adaugă şi faptul că nici măcar nu este nevoie să ştii ungureşte ca să te simţi acasă la Rajka (localitate la graniţa cu Slovacia şi Austria, n.red.) de exemplu, scrie ziarul ungar Nepszabadsag.
Nu este de mirare că agenţiile imobiliare oferă spre vânzare sute de case peste graniţă, afacerea fiind avantajoasă pentru ambele părţi. La Rajka trăiesc actualmente circa 2.700 de persoane, din care cel puţin 600 sunt slovaci aşezaţi aici, explica primarul Bazso Lajos, adăugând că, după aderarea la spaţiul Schengen a Ungariei şi Slovaciei, locuitorii Bratislavei şi-au dat seama rapid că preţurile imobiliare din Ungaria sunt mai mici.
Şi cei din Rajka s-au bucurat, în condiţiile în care case pe care nimeni nu le-ar fi cumpărat nici măcar cu cinci milioane de forinţi (17.600 euro) erau achiziţionate de cei de peste graniţă fără ezitare şi la 20-30 de milioane de forinţi (70.000-105.000 euro). Localnicii şi-au plătit din aceşti bani creditele iar ulterior mulţi s-au mutat la Mosonmogyarovar (localitate din apropiere).
În localitataea apropiată, Dunakiliti, după schimbarea de regim austriecii şi germanii au fost primii care şi-au cumpărat case pentru odihnă iar de doi ani au apărut şi aici slovacii, al căror număr a ajuns deja la circa 200, după spusele primarului, Szokoli Sandor. La Rajka există deja zece agenţii imobiliare, majoritatea deţinute de slovaci, care atrag noi cumpărători.
Dacă în trecut, metrul pătrat de teren era vândut cu 7.000 de forinţi (25 euro) acum sub 20.000 de forinţi (70 euro) nu mai găseşti nicăieri vreo ofertă, însă şi aceste preţuri sunt mici pentru slovaci, în condiţiile în care la Rusovce (Slovacia), localitate situată la doar 3 kilometri distanţă, preţul pe metru pătrat atinge 200 euro (peste 50.000 forinţi).
La Rajka abia dacă a rămas vreo casă de vânzare, însă interesul pentru extindere rămâne limitat până nu mai departe de Mosonmogyarovar, dat fiind posibilitatea de navetă către Bratislava. Despre conflicte sau certuri nu există nici o relatare. Marcela Kovacikova, o slovacă din Zilina, în vârstă de 61 de ani, mutată la Rajka cu familia, din Bratislava, povestea, de exemplu că nu ştie maghiară, însă peste tot găseşti pe cineva să te ajute.
Uneori notarul trebuie să mai atenţioneze pe unii din locuitorii veniţi de la Bratislava să-şi cosească iarba şi să aibă grijă de grădină, în urma plângerii vreunui vecin. Primarul Szokoli afirma însă că slovacii plătesc regulat dările locale. Un întreprinzător local arăta şi el că fără oaspeţii slovaci şi cei din Burgenlandul austriac barul său s-ar închide.
Potrivit informaţiilor din mai multe localităţi de graniţă, slovacii şi austriecii sunt cei care cumpără în continuare case pentru familie, odihnă sau alte imobile, în comitatele Gyor-Moson¬Sopron, Vas sau Zala, în special aproape de graniţă. Faţă de anii anteriori interesul a scăzut însă şi din partea acestora. În primul trimestru al anului trecut au existat 119 solicitări de autorizaţie de cumpărare de la cetăţeni non-UE iar în al doilea trimestru doar 73, indică datele de la oficiul administraţiei de stat.
Pentru cetăţenii UE nu există date, dat fiind că aceştia pot cumpăra liber proprietăţi imobiliare. Anul acesta, numărul cetăţenilor non-UE care au solicitat permis de cumpărare a fost şi mai mic, printre aceştia numărându-se americani, mongoli, chinezi, francezi, turci şi sârbi. Printre solicitanţi cei mai mulţi sunt deja cetăţenii ruşi, dintre care o mare parte trăiesc în Austria dar nu au primit cetăţenia.