AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre Delta Văcăreşti şi în ce stadiu sunt retrocedările în zonă?
Attila Korodi: Retrocedările din zonă se fac prin proceduri în justiţie, dar asta nu împiedică acest proiect foarte frumos să nu meargă înainte. Girul meu politic este dat. Delta Văcăreşti, habitatul acela amplasat într-o zonă foarte obscură, dar de o valoare foarte mare, trebuie păstrată şi trebuie ajutată ca să fie parte din viaţa bucureştenilor. Există un feedback pozitiv. Probabil că vom avea girul Primăriei Municipiului Bucureşti, iar dacă se întâmplă lucrul acest vom merge în Guvern cu o Hotărâre de Guvern pentru declararea zonei ca parc natural.
Tot ce înseamnă aspecte juridice ,de terenuri, vom avea un cadrul legal de utilizare a terenului şi de acolo vor deriva şi alte lucruri care sunt legate de închiderea poveştilor legate de retrocedări sau compensări.
Din punct de vedere al ministerului pe care îl conduc, la ora actuală mă interesează să garantăm Bucureştiului că această zonă interesantă să rămână ca un izvor de biodiversitate şi ca un fel de şcoală pentru generaţiile următoare. Bucureştenii trebuie să înţeleagă că au lucruri inestimabile chiar în vecinătatea lor.
Probabil că, dacă avem un feedback cât mai rapid din partea municipalităţii Bucureşti, în vară vom putea declara Delta Văcăreşti arie naturală protejată.
AGERPRES: Subiectul gazelor de şist rămâne unul controversat. Care este opinia dumneavoastră pe această temă?
Attila Korodi: În primul rând, gazele de şist reprezintă o temă controversată pentru că s-au întâmplat multe lucruri care, din punct de vedere al managementului mediului, n-au fost bine calibrate. În multe ţări avem asemenea exemple. Noi avem rolul să garantăm că orice activitate industrială respectă strict tot ce înseamnă legislaţie românească şi europeană. Pe gaze de şist eu împart lucrurile pe două faze total separate. În primul rând, când vorbim de fracturare hidraulică, am interzis acest lucru. Deci, pentru tot ce înseamnă explorare a zăcămintelor de eventuale resurse de gaze de şist, fracturarea hidraulică este interzisă. Avizele de mediu care au fost date spun foarte clar acest lucru. Fracturarea hidraulică poate fi aplicată cel mult într-un laborator. Asta înseamnă o perioadă de cel puţin 4-5 ani în care România va putea să aibă o hartă naţională a zăcămintelor.
La explorare mai vreau să fac un comentariu. Nu depinde de ministrul Mediului, dar este vorba despre comportamentul companiilor. Nu cred că aceste companii, fără o susţinere locală, vor putea să gestioneze această problemă. Nu cred că gestul care s-a întâmplat în sudul Transilvaniei, în zona Sibiului, când companiile care doreau să facă explorare au intrat pe terenuri private fără consimţământul oamenilor, este normal. Este inadmisibil şi nu este moral să se întâmple aşa ceva. Aceste companii trebuie să înţeleagă că pot avea succes în România, indiferent dacă primesc autorizaţie la nivel local sau central, dacă şi comunitatea locală este pe lângă ele. Dacă nu este aşa, atunci companiile nu vor avea o şansă reală de a ajunge la zăcăminte.
Când vorbim de explorare, acestea nu diferă de cele pe care le face Romgaz, de exemplu, pentru gaze naturale, pentru că vorbim despre foraje simple şi fără utilizarea acelor tehnologii care duc spre fracturarea hidraulică. În 4-5 ani de zile sunt convins că, la nivelul Uniunii Europene, se vor întâmpla multe. Deja am semnale că cel puţin două concerne internaţionale testează tehnologii noi care să poată să permită ca acest zăcământ din stratul de şist să fie utilizat.
Dacă va fi cerută o analiză pe un proiect de exploatare, statul român trebuie să aibă cea mai serioasă rigurozitate şi să analizeze punct cu punct. Fiecare proiect în parte trebuie abordat total separat. Pentru fiecare proiect în parte contează resursele care sunt în zonă, care pot fi sau nu utilizate.
Faţă de subiectul gazelor de şist am o poziţie foarte echidistantă şi în care spun că trebuie să ne îndrume normalitatea, iar companiile trebuie să înţeleagă că partenerii lor trebuie să fie comunităţile locale. Altfel, nu au nicio şansă pentru că niciun Guvern nu poate gira, şi asta s-a demonstrat în timp.
AGERPRES: Cum se prezintă situaţia în cazul proiectului de la Roşia Montană?
Attila Korodi: În acest caz, s-au schimbat multe faţă de ce era la începutul anului 2013. Avem un raport în Parlamentul României care ne dă sarcini. Raportul a fost votat de Camera Deputaţilor şi deja a intrat în lucru. Acel raport spune că, pe anumite probleme tehnice, datele transmise sunt superficiale. Poziţia statului român trebuie să fie mult mai clară şi cu o analiză mult mai bine făcută. De aceea, pe subiectul Roşia Montană e de lucru. Pe de altă parte, Parlamentul, la ora actuală, n-a decis în favoarea mutării pârâului Corna din Valea Corna şi, deci, la modul în care realizat, proiectul nu are cum să fie făcut.
Pe de altă parte, există o decizie judecătorească care blochează descărcarea arheologică a unei părţi importante a investiţiei. Asta înseamnă că noi nu vom putea emite un punct de vedere pe un proiect tehnic, care, până la urmă, nu are în oglindă toate aprobările ca, în eventuală avizare favorabilă, să poată intra pe teren şi să lucreze.
Pentru noi, tot ce înseamnă aviz din partea Ministerului Culturii, pe descărcare arheologică, este unul dintre documentele esenţiale. Cine se grăbeşte pe proiectul Roşia Montană greşeşte. Roşia Montană trebuie făcut cu chibzuinţă şi în litera legii, care este în favoarea cetăţenilor.
AGERPRES: Există posibilitatea ca investitorul canadian să dea în judecată statul român pe acest subiect dacă nu primeşte undă verde?
Attila Korodi: Știu că au fost nişte discuţii pe această temă, dar vin eu şi pun întrebarea: ce argumente aduce investitorul când, de exemplu, în justiţia română un act foarte important (decizia judecătorească referitoare la descărcarea arheologică, n.r.) de-al lor este suspendat?
AGERPRES: Care sunt proiectele importante vizate pentru acest an prin bugetarea de la Fondul de Mediu?
Attila Korodi: Vreau ca Fondul de Mediu să recâştige vigoarea aceea pe care o avea, de a oferi în România un buget investiţional şi în zone care nu pot fi acoperite din fonduri europene, din bugete de infrastructură. Probabil că vom lansa şi un proiect nou pentru zona urbană care vizează infrastructura de transport cu biciclete, care poate să însemne infrastructură rutieră, dar şi echipamente speciale.
Avem proiecte şi interesul meu este ca Fondul de Mediu să se diversifice şi să fie foarte transparent. Am dori ca toate proiectele care au fost depuse pe parcuri să le închidem, adică să le scoatem din gestiune, să fie închise finanţările şi să vedem dacă mai avem spaţiu pentru reabilitări de spaţii verzi numai în zona urbană.
Încercăm să găsim să fie amenajate noi spaţii care până acum nu erau în circuitul clasic al spaţiilor publice. Pentru zona urbană este foarte important spaţiul verde, calitatea aerului, managementul deşeurilor, infrastructura de apă potabilă şi apă uzată.
AGERPRES: Biodiversitate înseamnă şi Natura 2000. Care sunt noutăţile pe acest subiect?
Attila Korodi: La ora actuală, ministerul lucrează la acest aspect, de a da în custodie aceste situri. Pe de altă parte, cu fonduri europene finanţăm pentru aproximativ 40% din total suprafaţă de situri Natura 2000 ca să existe, până la sfârşitul anului 2015, Planul de Management. Ceea ce este în plus, şi îi mulţumesc ministrului Agriculturii (Daniel Constantin, n.r.) pentru discuţia avută, şi premierului (Victor Ponta, n.r.) pentru sprijin, este că vom face o analiză financiară pe sistemul de compensare ca să vedem ce ar însemna pentru bugetul de stat sau pentru bugetul din fonduri europene şi să avem concluziile până la sfârşitul lunii mai.
Ne gândim la compensaţii pentru cei care, realmente, vor pierde ceva din activitatea curentă. Nu vom vorbi de sume foarte mari, pentru că foarte multe instrumente agromediu, de la Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, acoperă acest spectru. Planul de Management va fi modelat pe două segmente: unul pe zona montană, altul pe zona de şes.
Aş fi fericit să spun că România este capabilă să meargă pe compensare şi că Natura 2000 nu va fi numai un element de protejare a biodiversităţii, ci pur şi simplu un element prin care comunitatea locală îşi sfinţeşte locul şi rolul. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)