Propuneri pentru Sprijinirea Fermelor Mijlocii în România
Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a subliniat necesitatea ca România să adopte o strategie pe termen lung care să sprijine fermele mijlocii, având ca scop îmbunătățirea productivității agricole și abordarea problemelor sociale din mediul rural. Această declarație a fost făcută vineri, 20 noiembrie 2009, de către Lucian Luca, expert în politici agricole al CRPE, în cadrul unei dezbateri dedicate prezentării raportului intitulat “O țară și două agriculturi – România și reforma Politicii Agricole Comune (PAC) a UE”.
Luca a propus o orientare favorabilă pentru fermele familiale comerciale și cele mijlocii, menționând că este esențial să se reducă discrepanța dintre exploatațiile de subzistență și cele mari. El a recomandat continuarea programelor existente precum “Fermierul” și “Renta Viageră”, care au demonstrat eficiență.
Conform raportului menționat anterior, aproximativ 9.000 de ferme cu suprafețe mai mari de 100 hectare beneficiază de aproape jumătate din plățile directe acordate agricultorilor. De asemenea, majoritatea beneficiarilor măsurilor Axei 1 din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) sunt fermele mari.
Raportul avertizează că fără o concentrare asupra fermelor mijlocii, România se va confrunta cu o populație agricolă prinsă într-un cerc vicios al sărăciei pe termen lung. Obsesia unora dintre politicienii români pentru sprijinirea fermelor foarte mari ar putea duce la creșterea numărului acestora la câteva mii, lăsând mulți țărani dependenți de ajutoarele statului fără perspective reale de dezvoltare economică.
Pe termen mediu și lung, este crucial ca autoritățile române să implementeze politici care să favorizeze concentrarea proprietăților către fermele mijlocii și stimularea investițiilor în acest sector vital.
În ceea ce privește programul “Fermierul”, majoritatea fondurilor investite au fost direcționate spre achiziția utilajelor moderne precum tractoare sau combine destinate lucrării terenurilor agricole.
De asemenea, prin intermediul programului similar cu Sapard-ul european s-au finanțat proiecte care nu au beneficiat anterior de fonduri în ultimele sesiuni pentru măsura dedicată investițiilor în exploatații (3.1), dar și pentru îmbunătățirea procesării produselor agricole (1.1) sau diversificarea activităților rurale (3.4).
“Renta Viageră” reprezintă un mecanism destinat consolidării fermelor prin oferirea unor compensații financiare proprietarilor cu vârsta peste 60 ani care decid să renunțe la terenurile lor fie prin arendare fie prin vânzare; suma acordată fiind echivalentul a 50 euro per hectar arendat sau 100 euro per hectar vândut până la un maxim de zece hectare. În perioada recent trecută sumele alocate acestui program au crescut semnificativ: 11,8 milioane lei în anul 2007; 31,8 milioane lei în anul următor; iar apoi s-au stabilizat la aproximativ 23 milioane lei în anul fiscal următor.
Deși Renta Viageră este considerată ajutor public conform normativelor PAC europene – Luca afirmând că aceasta poate fi acceptată deoarece se aliniază categoriei ajutoarelor destinate încetării activităților agricole – există similitudini între această inițiativă şi schemele europene ce oferind compensații fermierilor ce aleg pensionarea anticipată înaintea atingerii limitei legale.
Astfel Renta Viageră poate fi văzut ca un complement benefic al sistemului pensional agricol existent dar având potențial social mai mare datorită adresabilității sale către agricultorii seniori activi după atingerea vârstei standard pentru pensionare.
Totuși forma actuala a Rentei Viagere nu va putea continua după anul 2010 fără notificări oficiale adresate Comisiei Europene privind statutul acesteia ca ajutor public; eventualele modificări vor necesita asigurarea resurselor financiare interne necesare implementării schemei deoarece aceasta nu face parte din instrumentele PAC existente.