Am întâlnit multă lume la Mănăstirea Prislop și pentru toți Părintele Arsenie Boca este unic, un om despre a cărui personalitate complexă este foarte greu să vorbești.
”A fost trimisul lui Dumnezeu în vremea noastră, pentru a ne arăta adevărata cale de întâlnire cu Domnul Nostru, Iisus Hristos. Părintele te cunoștea mai bine decât te cunoșteai tu și se putea coborî la nivelul fiecăruia, pentru a-l putea înțelege mai bine. Părintele putea să stea de vorbă cu oricine și pe toți îi depășea cu puterea harului pe care îl avea. A început cu trezirea evlaviei la Sâmbăta de Sus și apoi a continuat aici, la Prislop’, spune una dintre măicuțele de la Mănăstirea Prislop.
Sunt foarte multe mărturii despre Părintele Arsenie, iar multe dintre ele sunt cunoscute și fac referire la viața monahală sau la întâmplări cu oameni obișnuiți. Părintele știa că era considerat un pericol de fostul regim și că era urmărit îndeaproape de fosta Securitate, chiar și atunci când venea la Prislop. De pe dealurile din apropierea mănăstirii era supravegheat de securiști, și în ciuda faptului că aceștia încercau să-și ascundă cât mai bine prezența, el le-a arătat măicuțelor locul în care se poziționaseră doi dintre aceștia.
Părintele a prevestit și vremurile care urmau să vină pentru Mănăstirea Prislop. ‘Cu timpul se vor umple dealurile acestea de oameni și atunci veți putea face aici lucrurile pe care vi le doriți’, le-a spus Părintele Arsenie măicuțelor de la Prislop, liniștindu-le că le va ajuta să treacă peste greutăți, de acolo de unde va fi.
De altfel, prin harul său, Părintele Arsenie Boca știa deja când va veni momentul pentru a părăsi această lume. Iar mărturiile spun că și-a cunoscut sfârșitul cu trei ani înainte de a se produce acesta. ‘Mai sunt trei calendare și apoi voi pleca’, le-a spus el măicuțelor de la Prislop, în anul 1986, și așa a fost pentru că s-a stins din viață în 28 noiembrie 1989, la Mănăstirea Sinaia.
Înmormântat la Mănăstirea Prislop, Părintele Arsenie Boca este și acum sfântul necanonizat în care românii își pun nădejdea. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai — Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie — Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie — Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie — ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, și 26 decembrie — Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioșilor care vin în pelerinaj depășește zece mii de persoane, după estimările autorităților.
Dar oamenii vin la Prislop și se roagă acolo pe tot parcursul anului. De aceea, în final, i-am cerut sfatul părintelui arhimandrit Vasile Prescure despre cum ar trebui să fim atunci când pășim dincolo de poarta de intrare a mănăstirii.
‘‘Dacă vrem să-l cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm îndrumați de învățătura pe care El ne-a lăsat-o în Evanghelie. Ceea ce este de reținut este faptul că Evanghelia o pot citi și ateii, dar nu cu gândul de a se converti, ci cu gândul de a o combate. Cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu să facă pași spre El, îngenunchind la rugăciune. Și mulțumirea sufletească pe care ne-o dă nouă rugăciunea, nu are echivalent în lume. Este esențial să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune și credință. Tainele lui Dumnezeu se descoperă celor smeriți. Nu-i important câte studii de teologie ai făcut, esențialul este sufletul smerit cu care noi ne apropiem de Dumnezeu’, conchide părintele arhimandrit Vasile Prescure. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)