Muzeul de Artă Plastică Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck este adăpostit în fosta locuință a sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck.
Imobilul se află la adresa Str. Vasile Alecsandri, la numărul 16 și a fost construit între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel, care s-a inspirat din arhitectura de factură germanică. Frederic Storck a conceput personal elementele decorative de pe fațada casei. Astfel, pe fațada dinspre stradă a aplicat două basoreliefuri de inspirație romanică. Sub cornișă, deasupra terasei mici, o friză conține profilul lui Frederic Storck, plasat central, flancat de lei înaripați și personaje feminine înlănțuite. Clădirea este înscrisă, din 2004, în lista monumentelor istorice ale Municipiului București.
În 1951, spațiul de lucru al celor doi artiști a fost deschis permanent pentru vizitatori, ca Muzeu de Artă, familia păstrând pentru folosință proprie spațiul de locuit. Operele de artă, care sunt în patrimoniul muzeului, au fost, în cea mai mare parte, donate de Cecilia Cuțescu-Storck și de fiicele sale, Gabriela Storck și Cecilia (Lita) Storck Botez.
În patrimoniul muzeului se află lucrări de sculptură și desene ale celor trei sculptori Storck, (Karl Storck, Carol Storck și Frederic Storck), lucrări de pictură, grafică și desene ale Ceciliei Cuțescu-Storck, colecția de numismatică ce i-a aparținut lui Frederic Storck și piese reprezentative din plachetele și medaliile create de acesta.
Nu lipsesc nici colecții de sculptură religioasă, de artă populară și opere de artă ale unor artiști contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry și lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari.
Tot în acest muzeu este expusă Colecția Muzeală a Episcopiei Armeano — Gregoriene.
Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck s-a născut la 14 martie 1879, în localitatea Câineni, județul Vâlcea.
Între anii 1899-1905 a urmat cursurile Academiei „Julien” din Paris, unde a fost eleva lui Jean Paul Laurens și Benjamin Constant, și un an la „Ecole des beaux-arts”; Academia de Arte Frumoase din München (1907). În decursul anilor călătorește în Spania (1929), Portugalia (1934), Belgia și Olanda. Pictorița a fost profesorul multor generații de artiști plastici (între 1916-1947), fiind prima femeie profesor într-o academie de arte (de stat) din Europa. La Academia de Arte Frumoase din București, a fost profesoară în cadrul Catedrei de Artă Decorativă și Pictură (1916-1941).
Debutează în 1905 la Anvers, în același an având expoziții la Salonul de Toamnă din Paris. A avut numeroase expoziții în Amsterdam, Bruxelles, Anvers, Haga, Poznan, Milano, Atena. În 1944 îi apare volumul de memorii intitulat „Fresca unei vieți”, volum reeditat în 1966, sub titlul „O viață dăruită artei”. În creația sa a abordat toate temele picturii de șevalet: compoziții, peisaje, interioare, portrete, naturi statice, panouri decorative. Trebuie remarcată grafica artistei, o cronică a așezărilor și a oamenilor impresionantă prin puterea de sinteză și forța desenului.