Odată cu evoluția tehnologiei, meserii precum cea de reparator de stilori, brichete, pantofar, tocilar, pălărier sau ceasornicar par a fi desprinse din alte vremuri. Cei câțiva meșteri care încă mai buchisesc zilnic în micile lor ateliere din buricul Capitalei duc o viață modestă sau chiar la limita subzistenței pentru că numărul clienților se împuținează de la un an la altul.
Omul care a reparat stilourile lui Ceaușescu, creator de pantofi și genți pentru prezentările de modă ale Zinei Dumitrescu, tocilar din tată în fiu, pălărier din 1943, ceasornicar cu 40 de ani experiență…. Așa s-au prezentat, depănând amintiri, meseriașii cu care am stat de vorbă și care au reînviat cu poveștile lor atmosfera de altădată, când meseria era la mare preț, era ‘brățara de aur’….
Meșter de stilouri, brichete…. Nicolae Ceaușescu, Bujor Almășan, Ilie Verdeț, clienți fideli înainte de ?89
Tejgheaua cu brichete, rame de ochelari și alte ustensile specifice meseriei nu trădează nimic din prestigiul pe care l-a avut meșterul Ferdinand Tvers înainte de Revoluție și încă îl mai păstrează.
Descendent din părinți manufacturieri, Ferdinand Tvers sau domnul Mircea, cum i se mai spune, a dus tradiția familiei mai departe, devenind cel mai renumit meșter și singurul din țară acum care mai repară stilouri și brichete ‘de firmă’.
Un client fidel al său a fost… Nicolae Ceaușescu, care vreme de nouă ani, din 1980 și-a trimis șeful de cabinet cu stilourile la atelierul ‘Tvers’. Și acum își amintește detaliile pieselor cu care șeful statului de atunci își punea semnătura: ‘Erau două stilouri marca Montblanc din seria Meisterstuck, negre, cu guler din metal pe care era inscripționat numele firmei. Penița era din aur filigranat cu platină, iar pe corpul stiloului era gravat numele lui. Îi fuseseră oferite cadou de firma producătoare’.
Domnul Mircea spune că nu a existat niciodată ceva de reparat la aceste stilouri, pentru că Nicolae Ceaușescu nu le folosea decât pentru semnături. Erau aduse totuși de trei sau patru ori pe an doar pentru întreținerea lor în stare de funcționare. Meșterul a reparat stilourile și altor demnitari ai acelor vremuri: Bujor Almășan, ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei, care avea un Flaro prin 1980 — 1982 și era identic cu Montblanc-ul. ‘Era un tip impozant, parcă era baschetbalist’, spune Tvers.
În aceeași perioadă i-a trecut pragul atelierului și Ilie Verdeț, prim ministru al României în perioada 1979 — 1982, tot pentru întreținerea stilourilor. După Revoluție, domnul Mircea a mai fost vizitat de Florea Ceaușescu, fratele dictatorului. ‘Semăna izbitor cu Nicolae Ceaușescu, parcă erau clonați. A venit tot cu un Montblanc’, își amintește Tvers.
În prezent nu se consideră pe deplin mulțumit. ‘Înainte de 1989 aveam comenzi multe. De când piața românească a fost invadată de piese de unică folosință, proprietarii instrumentelor de scris sau brichete de valoare sunt tot mai puțini, iar clientela pe măsură. Eu am avut noroc că urmez o tradiție în familie și am avut profesori foarte buni. Am rămas ultimul mohican. Acum, cât de cât, încerc să mă adaptez cu tehnologia’, povestește domnul Mircea.
După 1945 —își amintește meșterul — părinții săi făceau stilouri la strung din ebonită și celuloid. ‘Eu am preluat meseria de la ei, în 1977. Pentru că m-am adaptat cu noua tehnologie, am putut să continui. Nu știu dacă va veni cineva după mine pentru că nu am niciun pretendent’, a mai spus meșterul Mircea. Are 60 de ani și își așteaptă clienții în micul său atelier de pe strada Colței.
În viitor, pixurile și stilourile vor fi folosite doar pentru semnătură, crede meșterul, și nici caligrafia care altădată se făcea până în clasa a VI nu își mai are rostul în era calculatorului.
Domnul Mircea, care mai repară și rame de ochelari, spune că are clienți din ce în ce mai puțini. ‘Dacă vine un client cu un stilou pe săptămână, este mult, iar acestea sunt stilouri deosebite, la care am de reparat ceva minor. Oamenii care își permit să aibă un astfel de stilou sunt mai îngrijiți, le folosesc doar pentru semnături sau corecturi. Sau pentru imagine, prestanță… Vin în general cei care au stilouri marca Montblanc. Stilourile chinezești, care pe vremea lui Ceaușescu erau o raritate, nu se mai găsesc’, a mai spus Tvers.
Reparația unui stilou de firmă costă între 50 și 500 de lei, iar a unei brichete între 50 și 600 lei. Brichetele, care sunt ‘de firmă’ au prețuri în magazin de 4.000 — 5.000 de lei.
În ceea ce privește stilourile marca Montblanc pe care le primește la reparat, Tvers spune că acestea fie sunt rupte după ce au fost scăpate pe jos, fie au pistonul ‘dat peste cap’ din cauză ca posesorul stiloului ‘nu a știut să îl folosească’.