În opinia sa, SMURD a însemnat pentru România un salt major în calitatea sistemului de urgență, ce a demonstrat că se poate face performanță și în sistemul public.
„Nu a fost de la început ideea de a implementa SMURD, ci a fost ideea de a schimba ceva în sistemul de urgență. Încet-încet, mecanismul cel mai potrivit a început să apară, alături de soluțiile și combinația cu pompierii, pentru a face un sistem integrat și dispecerate integrate. Acestea toate au venit construind sistemul la Târgu Mureș, după care copiat și în alte județe, cum ar fi Bihor, Sibiu sau Cluj, care inițial refuzase, dar apoi l-a luat înapoi. Pentru România SMURD a însemnat un salt major în calitatea sistemului de urgență, ce a atras după el, ca și concept, și alte componente ale sistemului de urgență. Din punct de vedere calitativ, a demonstrat că se poate și în sistemul public să ai ceva performant.
Exact invers față de ideea pe care multă lume o are: că dacă este ceva al statului înseamnă că este prost și nu merge. SMURD, de când a pornit ca un echipaj voluntar, a avut tot timpul tentativa, a fost să fie în sânul sectorului public, a fost preluat de grupul de pompieri militari din Mureș, ce l-a adoptat ca și concept, iar din 1991 am început să îl dezvoltăm împreună și în colaborare cu cei din sistemul de sănătate. SMURD a început să demonstreze că statul este în stare să facă ceva, dacă cei care construiesc acel ceva vor să îl facă fără anumite interese personale, de fapt pentru interesul public și cel comun. În secunda în care pui interesul public în față și construiești, cei care lucrează în domeniu sunt interesați ca aceste lucru să reușească și statul poate să facă ceva frumos, iar SMURD este unul dintre aceste exemple„, crede Raed Arafat.
Implementarea unui nou sistem de intervenție în situații de urgență s-a lovit însă de numeroase piedici de-a lungul timpului, începând cu reticența populației și continuând cu aspecte legislative, toate rezolvate însă în primul rând prin determinarea și perseverența celui care a pus bazele SMURD în România.
„Populația era la început deranjată de sirene. Asta cel puțin în primele zile când am început să activăm în Mureș cu mașină cu girofar, cu sirene foarte puternice. Atunci nu era ceva obișnuit în România. Pe timpul lui Ceaușescu, dacă puneai sirena pe ambulanțe, trebuia să dai explicații de ce ai introdus panică în populație. Nu aveai voie să folosești o sirenă decât foarte rar. A trebuit să treacă un timp pentru ca populația să își schimbe optica, dar foarte repede această viziune s-a schimbat radical, pentru că oamenii au început să vadă rezultatele, au început să audă: l-au salvat pe vecinul, vecinul era în stop cardiac și s-a întors acasă viu. Am avut rezistență la mentalitățile din interiorul sistemului, mai ales din interiorul sistemului medical.
Au fost mentalități care erau total împotrivă, dar pompierii au jucat un rol major în răspândirea ideii, alături de mulți alți colegi medici și autorități locale. Înainte, la un accident, polițistul trebuia să oprească prima mașină, care este obligată să ia accidentatul la spital. A durat un timp să ne luptăm cu această mentalitate și să convingem polițiștii să nu mai oprească mașinile pentru a duce bolnavul la spital, ci să aștepte să ajungem, pentru că vom veni sigur. Până atunci, lumea nu era sigură că va ajunge o ambulanță. Foarte repede omul uită de unde s-a pornit. Noi am pornit într-o țară care nu avea deloc echipamente de descarcerare. La accidente se tăiau mașinile într-un mod improvizat, iar pentru a scoate victimele se legau mașinile de două tractoare, să tragă din ambele părți pentru a putea scoate victimele.
În același timp, am pornit de la un sistem în care majoritatea ambulanțelor nu aveau nici echipamentele de bază de urgență. SMURD-ul a făcut o schimbare majoră din acest punct de vedere și, dacă ne comparăm unde suntem în sectorul de urgență — nu numai cu SMURD, ci în tot sectorul: prespital, UPU — cu țări vecine, care nu au parcurs anumite etape de modificare în sistemul lor, o să vedem că am mers mult înaintea lor și am devenit exemplu pentru ei. Vin și se uită, vin și vorbesc și spun că în România totuși ceva s-a schimbat”, afirmă Arafat.