Declaraţia aparţine ministrului german al energiei, Sigmar Gabriel, care a ţinut să precizeze că Norvegia – sursă prezentată ca alternativă de aprovizionare – are posibilităţi limitate de export, iar în ceea ce priveşte gazul provenit din Olanda, acesta nu are o calitate la fel de bună ca cel furnizat de Gazprom.
Dănuţ Dudu
Declaraţia, publicată la finele lunii trecute de către jurnalul regional Neue Osnabrücker Zeitung (NOZ), era însă acompaniată de o alta menită a preîntâmpina o potenţială isterie publică. “Chiar şi în perioada Războiului Rece, Rusia şi-a onorat angajamentele”. Precizare care vine în contextul în care Germania importă 35% din gazul utilizat din Federaţia Rusă, o pondere însă relativ redusă în comparaţie cu cea importată de fostele ţări din lagărul comunist.
Cu toate acestea, premierul polonez, Donald Tusk, nu a ezitat să critice dependenţa Germaniei de gazul rus care, din punctul său de vedere, constituie o ameninţare pentru suveranitatea Europei. Opinie se pare împărtăşită şi de o parte din membrii guvernului german în special de cancelarul Angela Merkel care aprecia că Germania trebuie să adopte “o nouă abordare în politica energetică” înainte de a reduce dependenţa europenilor de gazul şi petrolul rus.
Atitudine împărtăşită şi de ministrul german al energiei care, prin purtătorul sau de cuvânt, spune că Germania nu numai că va milita pentru reducerea dependenţei de furnizorii ruşi ci va face toate eforturile pentru a-şi schimba radical politica energetică în sensul renunţării treptate la gazul metan şi trecerea la asigurarea consumul de energie electrică în special din surse neconvenţionale.
Cu toate acestea, Germania nu poate face notă discordantă în corul celor care ameninţă Moscova cu sancţiuni economice în cazul în care aceasta nu-şi modifică comportamentul în raport cu Ucraina. O poziţie însă delicată pentru majoritatea cancelariilor occidentale deoarece, conform presei ruse, metodele lui Putin l-au transformat deja pe acesta într-un erou internaţional, câţiva oameni politici europeni salutând calităţile de lider ale acestuia şi capacitatea sa de a apăra interesele naţionale.
Şi aici nu vorbim doar de faptul că majoritatea ruşilor consideră integrarea Crimei ca fiind legitimă şi justă din punct de vedere istoric, ci de faptul că o parte din germani susţin politica externă a acestuia.
Astfel, conform unui sondaj de opinie realizat de compania franceză YouGov, 36% dintre nemţi se opun sancţiunilor economice împotriva Rusiei în timp ce 23% dintre britanici sau 15% dintre nordici au aceeaşi atitudine.
Într-un alt sondaj, 49% dintre germani speră că politica externă promovată de Berlin reflectă un echilibru între Occident şi Rusia, în timp ce doar 46% dintre cei chestionaţi sunt în favoarea unei alianţe între cele două blocuri.
Un al treilea sondaj atestă că jumătate din populaţia Germaniei lansează un apel către Uniunea Europeană pentru a a recunoaşte Crimeea ca făcând parte din teritoriul Federaţiei Ruse.
În acelaşi timp, nu trebuie neglijat faptul că Germania este principalul partener comercial al Rusiei în interiorul Uniunii Europene ceea ce face ca între discursul guvernanţilor şi cel al oamenilor de afaceri să există fracturi evidente. De exemplu, la finele lunii martie, când retorica Berlinului era mai mult decât ostilă Rusiei, directorul general al companiei germane Siemens, Joe Kaeser, efectua o vizită la Moscova.
Spiritul pro-Putin se simte şi în declaraţiile politicienilor europeni. Astfel, într-un interviu acordat revistei Zeit, fostul cancelar german Helmut Schmidt recunoştea că demersul lui Putin este perfect logic şi a cerut germanilor de a reflecta la faptele istorice înainte de a condamna Kremlinul. Mai mult, predecesorul acestuia, Gerhard Schröder, în vârsta de 70 de ani, a ţinut să puncteze că tentativele occidentului de a izola Rusia sunt o violare a drepturilor internaţionale similare cu bombardarea Serbiei de către ţările NATO.