Scornicești, localitatea natală a fostului lider comunist Nicolae Ceaușescu, transformată în oraș în 1989, altădată centru al abundenței și diversității economice, a devenit, după căderea comunismului, un oraș fără puls economic.
Localitatea cu cea mai întinsă suprafață din întreg județul Olt, similară cu cea a Capitalei, se zbate astăzi să-și păstreze tinerii acasă, în condițiile în care apartamentele de la blocuri sunt nelocuite în proporție de aproape 50%, iar în cele 11 sate componente majoritatea căilor de acces sunt neasfaltate, potrivit declarațiilor primarului orașului Scornicești, Cătălin Davidescu.
Edilul afirmă că după 1989 Scorniceștiul a cunoscut un regres economic evident, rând pe rând au fost închise fabricile din industria ușoară, dar și fabrica de pâine, s-a restrâns activitatea la fabrica de piese auto de la peste 1.000 de angajați la mai puțin de 40, a fost închisă fabrica de bere, și-au restrâns activitatea unitățile de confecții textile, care mai acum aproximativ 1.200 de angajați în total. Alte câteva sute de persoane mai lucrează, potrivit primarului, la ferma avicolă, la fabrica de procesare a cărnii și la firme mai mici.
„Obiectivul nostru este să atragem investitori, să fie create locuri de muncă și să fie perspective pentru tineri, pentru că vârfurile pleacă, după ce merg la facultate nu se mai întorc la Scornicești, rămân la București, în alte orașe mari, pleacă în străinătate”, spune Davidescu.
Potrivit acestuia, în ultimii 25 de ani Scorniceștiul a fost ocolit atât de investitori privați, cât și de investițiile publice, chiar dacă în anii 2004 — 2009 pentru localitate au fost alocate fonduri de aproape 60 de milioane lei, pentru că banii respectivi au fost risipiți și irosiți.
„În anii 2004-2009 s-au alocat fonduri publice masive pentru Scornicești, 60 de milioane de lei în total și nu se vede nimic, au fost făcute trei blocuri ANL și două blocuri de locuințe sociale. Sala de sport, o altă investiție publică de după 1990, a fost construită în anii 2003-2004. În rest nimic, pentru reabilitarea bulevardului Muncii, care pe o porțiune de câteva zeci de metri a rămas încă nefinalizat, s-a contractat un credit de la bancă în valoare un milion de euro. Iar blocurile sunt locuite numai în proporție de aproximativ 50% pentru că tinerii — și nu numai ei — au plecat în alte părți în căutarea unor locuri de muncă mai bune. Semnificativ după 1990 s-a mai făcut și sistemul de alimentare cu apă în Scornicești, în zona centrală și nu în celelalte sate. Acum în ultimii ani am mai făcut câte ceva, am reabilitat sediul primăriei, o stradă pe o porțiune de cinci kilometri, dar nu e de ajuns pentru că în continuare Scorniceștiul este o zonă rurală în proporție de 90%, cu ulițe, fără sistem de alimentare cu apă și canalizare. Scorniceștiul este un oraș cu o economie subdezvoltată”, conchide primarul.
Cum schimbări radicale nu s-au petrecut în Scornicești în ultimii 25 de ani, s-a conservat arhitectura orașului de dinainte de 1990 și în aceste condiții o incursiune în timp, în anii epocii comuniste, se face aproape involuntar, mai ales că nu departe de zona de blocuri este și casa natală a lui Nicolae Ceaușescu, bine conservată și uneori deschisă vizitatorilor.
Restaurată în 1978 și închisă publicului timp de aproape 18 ani, casa poate fi vizitată acum, prin grija lui Emil Bărbulescu, nepotul de soră al lui Nicolae Ceaușescu, dar numai dacă prin preajmă se află sau poate ajunge în timp rezonabil o cunoștință de-a acestuia care să însoțească vizitatorii.
Fost comandant al Miliției județene, Emil Bărbulescu este fiul surorii lui Nicolae Ceaușescu, Elena Bărbulescu. Emil Bărbulescu a decis în 2007 să deschidă porțile casei în care s-a născut unchiul său și mai apoi a amplasat în fața vechii locuințe și un bust al acestuia.
„Scorniceștiul s-a schimbat cum s-a schimbat țara. Întâi au dărâmat tot și acum se fac eforturi să se construiască la loc. Era fabrică de piese auto, de confecții, de pâine, de bere, CAP… era mare. Era un concept de oraș agro-industrial și aveau tot ce le trebuia. (…) După 1989 au mai funcționat un an — doi o parte, iar acum mai sunt vreo două hale de găini. Erau multe ferme de pui și de porci, aveau tot ce le trebuia. Nu se mai pot reconstrui la nivelul acela. Mai este fabrica de confecții cam cu un sfert de muncitori din câți a avut. Mai sunt pe la stadion niște secții, sunt mici, pentru supraviețuire. Mai sunt și pe la Pulsor (fabrica de piese auto) vreo câțiva angajați. Fabrica de bere nu mai este. Bulevardul Muncii e aproximativ terminat, a mai rămas și acum o casă acolo. Unde trebuia să fie judecătorie e paragină. În 1989 terminaseră clădirea unde este Poliția acum, era destinată Parchetului, dar nu s-a mai făcut judecătorie”, face Emil Bărbulescu o trecere în revistă a schimbărilor produse în Scornicești în ultimii 25 de ani.