Biserica Sfântul Anton a fost numită la început biserica Domnească Mare, iar ulterior „Buna Vestire”, acesta fiind şi hramul lăcaşului. Hramul Sfântului Antonie cel Mare a fost luat mai târziu, când în urma unui mare incendiu din Bucureşti, din anul 1847, dintr-o biserică din apropiere care a ars în întregime a rămas doar icoana Sfântului Antonie cel Mare. Icoana, singurul obiect scos nevătămat din foc, a fost adusă la Biserica „Buna Vestire”, de atunci datând cel de-al doilea hram.
În timp, datorită minunilor săvârşite de icoană în cazul celor ce s-au rugat la ea, sărbătoarea Sfântului Antonie cel Mare a devenit tot mai importantă în rândul credincioşilor care şi-au găsit alinarea în această biserică.
Biserica are un plan trilobat — o copie a mănăstirii Cozia — cu o lungime de 25 de metri şi 8 metri lățime la exterior. Pronaosul este acoperit cu o boltă semicirculară, iar naosul este prevăzut cu turlă. Plastica decorativă a fațadelor este realizată prin făşii de cărămidă aparentă, alternând cu făşii de tencuială. Sub cornişe se află un şir de ocnițe, care, alături de soclul construit cu cărămizi semicilindrice, constituie un progres în evoluția arhitecturii în Țara Românească. Prezența contrafortului care sprijină zidul la exterior, cât şi decorațiunea ocnițelor, reprezintă o influență arhitectonică din Moldova, adusă de soția ctitorului, doamna Chiajna, fiica domnitorului Petru Rareş.
Pisania originală a dispărut, s-a păstrat însă pisania pusă de Șerban Cantacuzino la 1715, când a refăcut pictura, ocazie cu care a adăugat la intrare un frumos chenar de piatra, sculptat în stil renascentist. Pictura veche realizată sub Petru cel Tânăr nu s-a mai păstrat. Biserica a fost refăcută de multe ori, cea mai importantă lucrare de restaurare a fost făcută în 1934 de către Comisia Monumentelor Istorice, prilej cu care biserica a căpătat aspectul său inițial.
Astăzi alături de biserică se mai văd păstrate ruinele din fostul palat domnesc folosit până la domnitorul Constantin Brâncoveanu. În biserică se află mormântul lui Mircea Ciobanul, mort la 1599.
Biserica Sfântul Anton a fost restaurată în cadrul unor lucrări ample desfăşurate aici în perioada 2007-2009, sub directa coordonare a preotului paroh Zaharia Gheorghe, când şi pictura bisericii a fost refăcută de pictorul Romeo Andronic. În anul 2009 s-au serbat 450 de ani de atestare documentară, ocazie cu care s-a lansat un album aniversar. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)