Documentul cuprinde și o anatemă pentru cel care ar vrea „să clintească dania noastră, acela să fie afurisit de Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, și de Preacurata lui maică, și de patru sfinți evangheliști și de sfinții apostoli de frunte Petru și Pavel și ceilalți și de 318 sfinți părinți purtători de Dumnezeu de la Nicheia și de toți sfinții care din veac au plăcut lui Dumnezeu și să fie asemenea lui Iuda și blestematului Arie, și să aibă parte cu acei iudei care au strigat asupra Domnului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zicând: sângele lui asupra lor și asupra copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin”.
De-a lungul existenței ei, Putna a fost pusă la grele încercări de incendii, cutremure și năvăliri străine.
Destinată a fi necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna a fost inaugurată, în această postură, în decembrie 1477, când a fost înmormântată aici cea de-a doua soție a voievodului, doamna Maria de Mangop. Au urmat apoi, pe rând: în 1478 mitropolitul Teoclist I, îngropat pe latura nordică, interioară, a pridvorului; în 1479, Bogdan, și în 1480, Petru, ambii fii nevârstnici ai lui Ștefan cel Mare.
Aici și-a găsit odihna și neobositul său ctitor, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care a închis ochii pentru totdeauna, într-o marți, „în al patrulea ceas din zi”, cum se precizează pe acoperământul său de mormânt, după ce „domnise în Țara Moldovei 47 de ani și 3 luni”, la 2 iulie 1504.
Mormântul Mariei de Mangop
Mormântul voievodului este acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripție încrustată pe lespede care arată că viteazul domnitor este ctitorul și ziditorul sfântului locaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod.
Pe mormântul se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871.
Serbarea și Congresul de la Putna care au avut loc în august 1871 trebuia să marcheze împlinirea a patru veacuri de la sfințirea Mănăstirii Putna.
Evenimentele erau programate să se desfășoare cu un an în urmă, dar au fost amânate din cauza izbucnirii războiului franco-prusac, Imperiul Austriac (de care aparținea și Bucovina) fiind în alertă.
Serbarea de la Putna era chemată să arate ca românii din Imperiul austro-ungar nu capitulaseră în fața stăpânirii dualiste. Au participat peste 3.000 de tineri români din toate provinciile țării, printre care: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, G. Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi.
Muzeul din cadrul complexului monahal de la Putna este unul dintre cele mai bogate și valoroase din țară, păstrând multe obiecte de la Ștefan cel Mare, mănăstirea fiind renumită prin tezaurul său de broderii, țesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult.
Printre piesele de mare valoare se numără Evangheliarul de la Humor (1487), Clopotul Blagoveștenie (dăruit în 1490 de însuși Ștefan) și Buga din 1484, broderii ca aerul din 1481, epitrahilul din 1504, epitaful din 1490, marea dvera din 1510, acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop din 1477, înfățișând portretul acesteia.
La Putna se află și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de minuni, din secolul al XV-lea și care, potrivit tradiției, a fost adusă în Moldova de Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare.
Bustul lui Mihai Eminescu din incinta mănăstirii
Se pare totuși că o analiză a picturii a condus către o origine mai recentă a icoanei. Se crede astfel că icoana a aparținut mănăstirii de la Hotin, întemeiată către anul 1663 de pârcălabul acestei cetăți.
Mănăstirea avea o icoană făcătoare de minuni (icona lacrymosa); ori, toate obiectele, cărțile și documentele mănăstirii de la Hotin au fost aduse la Putna în primele decenii ale veacului al XVIII-lea. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: ro.wikipedia.org