- Noutăţile clujenilor
Folosirea nanoparticulelor de aur în tratarea diferitelor boli se experimentează în laboratoarele din toată lumea de circa 10 ani.
„Am ales aurul pentru că nu e toxic pentru organism. În plus, e un material accesibil de procurat şi nu e scump pentru că trebuie foarte puţin“, a explicat Iancu. Noutăţile cu care au venit clujenii se referă la sistemul complex de a aduce nanoparticulele de aur la ţesutul canceros, iar apoi de a le activa, şi la o metodă inovativă de a realiza experimentele, care este mult mai eficientă decât cea care foloseşte cobai.
Astfel, clujenii au brevetat un sistem prin care, teoretic, nanoparticulele de aur sunt injectate în sistemul circulator al pacientului şi sunt transportate de albumina din organism la tumora canceroasă din ficat. Odată ajunse aici şi odată ce sunt internalizate în tumoră, nanoparticulele sunt încălzite cu raze laser până la 42-43 de grade, operaţiune ce duce la necrozarea, distrugerea celulelor canceroase.
„Partea dificilă este ca toate nanoparticulele de aur să ajungă în tumoră şi nu am reuşit încă acest obiectiv. Pentru aceasta e nevoie ca celula canceroasă să aibă un receptor pe care să se fixeze nanoparticulele“, a explicat Iancu.
- Experimentul „Frankenstein“
O altă noutate a proiectului de la Cluj este faptul că experimentele se fac pe organe sau părţi de organe umane extirpate în urma operaţiilor.
„Am imaginat un alt model experimental, pe care nu l-am întâlnit nicăieri în lume, care presupune specimene de organe extirpate. Astfel, piesa operatorie e păstrată şi apoi în aceasta se perfuzează nanoparticulele. Am făcut un astfel de experiment pe pancreas şi rezultatele de laborator au fost bune. Modelul ne va ajuta foarte mult“, a susţinut Iancu.
- Cât mai durează până la realizarea experimentelor pe oameni
Clujenii implicaţi în proiect au obţinut rezultate bune pe şoareci, pe ţesuturi şi pe organe extirpate, însă pentru a se utiliza în medicină sistemul trebuie testat pe oameni.
„Eu cred că nu va mai dura foarte mult până să fie testată soluţie pe oameni, deoarece nanoparticulele de aur sunt biocompatibile, au fost deja omologate şi există prin lege dreptul de a fi folosite la oameni, pentru că nu sunt toxice“, a explicat coordonatorul proiectului, Cornel Iancu. Totuşi, el nu a putut să precizeze câţi ani mai trebuie să treacă până la punerea în aplicare a metodei. „Trebuie să determinăm pe unde se elimină particulele care nu se fixează pe tumoră“, a mai spus cercetătorul.
Iancu e de părere că e posibil ca un alt laborator din lume să pună în practică ideea care a pornit de la Cluj. „În România se alocă în jur de 300 de milioane de euro pe an în cercetare, în timp ce numai la o universitate de prestigiu din SUA se alocă circa un miliard de dolari. Ideea noastră poate fi punctul de plecare pentru altcineva, important e că noi ne-am brevetat partea noastră de cercetare, care a fost recunoscută.
În SUA au apărut articole elogioase pe această temă, la Bruxelles, de asemenea“, a concluzionat cercetătorul. El lucrează alături de o echipă de tineri, formată din Teodora Mocan (asistent universitar), Lucian Mocan (medic chirurg şi asistent universitar), Ioana Ilie (medic endocrinolog), Cristian Matea (inginer chimist), Flaviu Tăbăran (asistent universitar). Toţi se ocupă de cercetare în timpul liber, întrucât au fiecare slujbe în alte părţi. Din echipă fac parte şi studenţii Iulia Cojocaru, Anamaria Cobică, Coman Carina.