În spatele unei propagande feroce anti-occidentale, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a finanțat masiv industrializarea României cu bani împrumutați chiar de la „imperialiștii” pe care îi critica. Documentele istorice dezvăluie că marile realizări ale „Epocii de Aur” au fost construite pe credite de peste 6 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
Deși discursul oficial promova dezvoltarea prin forțe proprii, realitatea era complet diferită. Potrivit unei analize publicate de Adevarul, Ceaușescu nu doar că s-a împrumutat masiv din Vest, dar a și importat tehnologii și a cumpărat licențe occidentale pentru a-și pune în aplicare planurile megalomanice, creând o fațadă a independenței economice care îi păcălește pe mulți români chiar și astăzi.
A uitat de „lupta de clasă” pentru banii din Occident
Visul lui Nicolae Ceaușescu, venit la putere în 1965, era industrializarea rapidă a României. Fără fonduri suficiente, dictatorul a inițiat tratative secrete cu FMI și Banca Mondială la doar doi ani de la preluarea puterii. În timp ce URSS și alte state comuniste refuzau din rațiuni ideologice aderarea la aceste instituții, Ceaușescu l-a trimis pe ambasadorul României în SUA, Corneliu Bogdan, să negocieze. Reprezentanții celor două organizații, Pierre-Paul Schweitzer și Robert McNamara, au acceptat propunerea.
Condițiile de creditare erau avantajoase și au fost chiar adaptate pentru a se potrivi cerințelor dictatorului. „Fondul Monetar Internaţional acorda împrumuturi pe termen scurt (0-5 ani), cu o dobândă avantajoasă de 0, 5% pe an. FMI-ul nu finanţa investiţii, furnizând credite doar pentru reglarea balanţei de plăţi (aşa-zisele împrumuturi de trezorerie). Planuri de dezvoltare (construcţia de hidrocentrale, regularizarea cursurilor unor ape, sisteme de irigaţii, construirea unor căi de comunicaţii) erau susţinute de Banca Mondială. Ţările membre primeau sume cuprinse între 15 şi 200 milioane de dolari, cu o dobândă de 7, 25% pe an, rambursabile după cinci ani. Cele două instituţii funcţionau dependent una de alta deoarece. Puteau adera la Banca Mondială numai statele membre ale FMI”, preciza istoricul Ilarion Țiu. România a primit undă verde pentru aderare în 1972, iar FMI și Banca Mondială au modificat condițiile pentru a-i permite lui Ceaușescu să folosească banii pentru industrializare, nu doar pentru infrastructură.
O industrie falimentară dependentă de importuri
Cu banii obținuți, Ceaușescu a demarat un program economic ambițios. „Bazându-se pe creditele FMI-ului şi Băncii Mondiale, Ceauşescu a iniţiat un program amplu de dezvoltare industrială. Acesta a fost aprobat de Congresul al XI-lea al PCR (noiembrie 1974), cu titlul Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism”, menționa Ilarion Țiu. Industria creată era însă o iluzie. Construită pe principii economice nesustenabile și planificată după impulsurile dictatorului, aceasta era profund nerentabilă și dependentă de exterior.
Mastodonții industriali erau strâns interconectați, creând o vulnerabilitate sistemică. De exemplu, Combinatul Siderurgic din Galați depindea în anii ’80 de alte 1480 de întreprinderi. „Orice dezechilibru antrena o cădere în lanț”, precizează istoricul Lavinia Betea. Mai mult, fabricile înghițeau materii prime importate masiv atât din Vest, cât și din URSS. „În chiar anii puterii lui Ceaușescu situația resurselor economice a evoluat drastic. Dacă în 1971-1975, România se afla pe locul doi în CAER la exportul de energie electrică, după 1975 nu mai figurează printre exportatori, ci, curând, printre importatori și la această resursă importantă. Dacă era dintru-nceputul industrializării dependentă de de minereul de fier și de cărbunele cocsificabil sovietic, mai nou era și de țiței, al cărui preț explodase din 1973. În raportul dintre producția internă și importul de petrol, prelucrarea lui devine nerentabilă. Tovarășul continuă însă pe aceeași linie, legându-se mai strâns și cu mai multe sfori de dependența acestor materii prime străine”, explică Lavinia Betea.
Pierderi uriașe acoperite cu noi credite
Ineficiența economică genera pierderi colosale. Un exemplu clar este industria auto, unde România exporta tablă cu 150 de dolari pe tonă, dar importa o tablă specială pentru construcția de mașini cu 2000 de dolari pe tonă. „În loc de câștig, la anumite sortimente se înregistrau pierderi. Spre exemplu, românii fabricau și exportau tablă la 150 de dolari/tonă. Dar industria construcțiilor de mașini reclama o tablă de import plătită cu 2000 de dolari/tonă”, adaugă Betea. Chiar și mașinile produse în țară, precum Dacia, Oltcit și Aro, erau fabricate după licențe occidentale de la Renault, Citroen și Fiat.
Pentru a menține în viață acești giganți industriali, regimul se împrumuta constant. „Aproximativ 19% din totalul creditelor externe s-au folosit pentru recuperarea pierderilor intreprinderilor. Economia suporta blocaje în lanț. Cu pierderi anuale de circa o sută de miliarde de lei”, se arată în lucrarea „Ceaușescu și epoca sa”. Când partenerii occidentali au început să condiționeze reînnoirea clauzei națiunii celei mai favorizate și acordarea de noi credite de respectarea drepturilor omului, Ceaușescu a refuzat categoric, invocând „imixtiunea în afacerile interne”. Apoi, a decis să plătească anticipat întreaga datorie externă, înfometând și înghețând populația României pentru a acoperi costurile unui vis industrial eșuat.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportAdrian Mutu rămâne o opțiune pentru România U21. Stoichiță spune că numirea nu e decisă
GetPonyNoul BYD Tang EV are până la 690 CP, cinci locuri și ecrane de 35,4 și 30 de inchi
BravonetJon Stewart își prelungește contractul la „The Daily Show” până la sfârșitul lui 2028
LylaCum începi să alergi la o vârstă mai înaintată și de ce să adaugi doar câțiva kilometri pe săptămână
Revista IoanaUn robinet termostatic costă 60-150 lei cu montaj. Cum reglezi căldura și ce rol are repartitorul
News24Mike Pence îi cere lui Trump să reia sancțiunile contra Rusiei și avertizează că războiul s-ar putea extinde
