În cadrul evenimentului „Acasă în siguranță” 2026: Campanie națională pentru protejarea locuințelor românilor, lansată de UNSAR și Antena 3 CNN, organizat astăzi la Baia Mare, Domnul Valentin Ionescu – Director Direcția Supraveghere Conduită a declarat:
“Când vorbim despre asigurarea locuinței, ne uităm de multe ori la cifre: câte polițe s-au vândut, câte locuințe sunt asigurate, cât costă o poliță. Sunt date importante. Dar cred că întrebarea care contează cu adevărat este alta: dacă mâine se întâmplă ceva grav, familia mea este cu adevărat protejată? Pentru că una este să ai o poliță și alta este să ai protecția de care ai nevoie.
În România, această discuție este cu atât mai importantă cu cât asigurarea facultativă a locuinței rămâne la un nivel redus. Aproximativ 17% dintre locuințe au o astfel de poliță. Altfel spus, aproximativ patru din cinci locuințe nu beneficiază de o asigurare facultativă. În regiunea Nord-Vest, din care face parte și Maramureșul, procentul este tot de aproximativ 17%. Sunt cifre care ar trebui să ne dea de gândit. Dar soluția nu este pur și simplu să vindem mai multe polițe. Dacă ne limităm la acest obiectiv, riscăm să pierdem din vedere lucrul cel mai important: ce primește, în realitate, omul pentru banii pe care îi plătește?
Să ne imaginăm o situație foarte simplă. O furtună puternică desprinde o parte din acoperișul unei case. Proprietarul este relativ liniștit: „Am asigurare”. Sună la asigurător și abia atunci începe să se uite cu adevărat la contract. Descoperă limite, condiții sau excluderi despre care poate nu a știut sau pe care nu le-a înțeles atunci când a cumpărat polița. Sau se sparge o conductă. Apa afectează propria locuință, dar și apartamentul vecinului. Sunt bunurile din casă acoperite? Dar paguba produsă vecinului?
Există și o situație poate mai puțin evidentă. O familie și-a asigurat casa în urmă cu mai mulți ani. Între timp, valoarea locuinței și a bunurilor a crescut, dar suma asigurată a rămas aceeași. Totul pare în regulă până la producerea unei daune importante, când familia descoperă că protecția financiară este insuficientă.
Aceste exemple arată de ce momentul adevărului într-o asigurare este dauna. Atunci aflăm dacă produsul cumpărat răspunde într-adevăr nevoilor clientului. Atunci vedem cât de simplu este să notifici o daună, cât durează evaluarea, cât de bine comunică asigurătorul cu persoana păgubită și, în final, dacă despăgubirea răspunde așteptărilor create atunci când polița a fost vândută.
Încrederea în asigurări se poate construi ani de zile și se poate pierde foarte repede în urma unei experiențe neplăcute la daună. De aceea, cred că trebuie să vorbim mai mult despre valoare, nu doar despre preț.
În limbajul de specialitate folosim conceptul de Value for Money. Pentru consumator, explicația poate fi mult mai simplă: ce primesc pentru banii pe care îi plătesc? Cea mai ieftină poliță nu este automat cea mai bună. Trebuie să vedem ce riscuri acoperă, ce excluderi are, care sunt limitele și sublimitele, care este suma asigurată și cum funcționează despăgubirea.
Este interesant că datele privind percepția consumatorilor ne oferă și semnale pozitive. Într-o cercetarea EIOPA, 75% dintre consumatorii români intervievați considerau că digitalizarea facilitează procesul de daună, față de 63% la nivelul UE27. Totodată, 83% dintre respondenții români care dețineau acest tip de asigurare considerau că produsul le oferă „value for money”. Acest ultim procent exprimă percepția consumatorilor, nu un calcul statistic al raportului dintre prime și despăgubiri.
Digitalizarea este, fără îndoială, o oportunitate. Dacă pot anunța o daună de pe telefon, pot încărca fotografii, pot urmări dosarul și pot primi rapid informațiile de care am nevoie, experiența mea de consumator este mai bună.
Dar tehnologia nu poate înlocui claritatea. Un contract poate fi perfect din punct de vedere juridic și totuși greu de înțeles pentru omul care îl cumpără. Iar aici industria asigurărilor are încă de lucru.
Consumatorul ar trebui să poată răspunde, înainte să semneze, la cinci întrebări foarte simple: Ce riscuri sunt acoperite? Ce nu este acoperit? Care este suma asigurată? Ce trebuie să fac dacă apare o daună? În ce condiții primesc despăgubirea? Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu sunt clare, atunci nici decizia consumatorului nu poate fi una pe deplin informată.
Din perspectiva supravegherii conduitei, tocmai aici se mută accentul. Nu este suficient să verificăm dacă există documentele și procedurile cerute de reglementări. Trebuie să ne uităm la rezultatul pe care îl primește consumatorul: cum a fost conceput produsul, cui îi este vândut, cum îi sunt explicate condițiile, cum este tratat atunci când are o daună sau o reclamație și dacă anumite categorii de clienți ajung sistematic în situații mai puțin favorabile. Scopul este să identificăm problemele cât mai devreme, înainte ca ele să afecteze un număr mare de oameni.
Există, în același timp, o dimensiune mai largă a problemei. Deficitul de protecție nu este doar o problemă românească. La nivel european, în perioada 1980–2023, doar aproximativ un sfert din pierderile provocate de catastrofe naturale au fost asigurate. Iar riscurile climatice fac această discuție tot mai importantă.
Prevenția și asigurarea trebuie, de aceea, să meargă împreună. O casă mai sigură reduce riscul și dimensiunea unei eventuale pierderi. Asigurarea oferă resursele financiare necesare pentru ca o familie să se poată ridica după un eveniment grav. În cele din urmă, protecția locuințelor nu este doar responsabilitatea asigurătorilor sau a autorităților. Este o responsabilitate împărțită.
Consumatorul trebuie să întrebe și să înțeleagă ce cumpără. Distribuitorul trebuie să explice, nu doar să vândă. Asigurătorul trebuie să ofere produse care au valoare reală și să demonstreze această valoare atunci când apare dauna. Iar autoritățile trebuie să urmărească dacă, dincolo de contracte și proceduri, consumatorii sunt tratați corect.
Poate că acesta ar trebui să fie și modul în care măsurăm evoluția pieței, nu doar prin numărul de polițe, nu doar prin volumul primelor, Ci prin numărul familiilor care, atunci când se întâmplă ceva grav, pot spune: „Am fost asigurat și asigurarea a funcționat atunci când am avut nevoie de ea.”
Aceasta este, până la urmă, diferența dintre o poliță în sertar și protecția reală”.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaCum îți schimbi rutina de îngrijire a pielii pentru sezonul rece fără să îți usuci tenul
Revista IoanaCum alegi uleiul pentru gătit în funcție de folosire, nu doar de preț
News24Tunelul Momaia de pe A1 Sibiu-Pitești este practic finalizat. Circulația pe Secțiunea 4 s-ar putea deschide anul acesta
Dolce SportUniversitatea Craiova a scos la vânzare circa 15.000 de bilete pentru meciul cu FCSB și a vândut aproape 10.000
GetPonyMazda CX-6e intră în showroom-urile din România la 45.850 de euro
BravonetMădălina Apostol este condusă pe ultimul drum în București. Nick Rădoi a adus o trupă de mariachi
