Din ce motive, invazia Taiwanului ar fi mai complicată decât cea ucraineană?

Foto: voanews.com
41

Tensiunea din ce în ce mai mare din jurul Taiwanului poate fi comparată, păstrând proporțiile cuvenite, cu conflictul care a izbucnit în Ucraina? Nu tocmai: geografia fizică, politicile de înarmare și nivelul așteptat de agresiune fac o diferență destul de clară între cele două situații.

În contextul politico-geografic, în primul rând, Taiwanul, cunoscut cândva sub numele său spaniol de Formosa, este o insulă care se întinde pe o suprafață de 36.000 km pătrați şi găzduiește o populație la fel de mare precum cea din întreaga Italie de Nord (23 de milioane). Și este important de menţionat că are o altitudine medie de 1.150 de metri deasupra nivelului mării, arată o analiză realizată de David Rossi pentru ilfattoquotidiano.it

În realitate, există doar două zone plate: cea mai mare fiind pe latura vestică, cu fața către Republica Populară Chineză (RPC), care porneşte din capitala Taipei până aproape de extremitatea sudică a insulei, pe o lungime de aproximativ 450 de kilometri, o adâncime medie mai mică de 30, iar cealaltă, care se află pe latura de nord-est, este localizată în ”hsien”-ul (județul, provincia) Yilan, având 30 de km de vedere la mare.

În contextul natural, este clar că fosta Formosa spaniolă este o adevărată fortăreaţă naturală. Cu atât mai mult cu cât pe toată latura vestică adâncimea apelor marine fluctuează între 50 și 100 de metri, cu o medie de 70. Apa este atât de mică încât raţa nu poate pluti, sau mai bine zis: marea este prea puțin adâncă pentru submarinele chineze și nu ar putea fi folosită niciodată pentru o maxi-aterizare pe coastă.

Cu toate acestea, aceste ape de mică adâncime oferă taiwanezilor condițiile perfecte pentru a amplasa mii de mine în scop defensiv: cu siguranță, operațiunea nu se poate desfășura pe timp de pace pentru a nu deteriora afacerile, dar în caz de amenințare, este ușor de realizat pentru o țară care la începutul anului 2022, chiar înainte de războiul din Ucraina, și-a mărit bugetul militar cu alte 8,6 miliarde de dolari. Ca să se înțeleagă, în Italia multe persoane s-au scandalizat la anunțul Germaniei de a investi dintr-odată 2 miliarde de euro în arme.

Taipeiul nu s-a bazat doar pe beneficiile oferite de geografia fizică

În contextul apărării, mai trebuie să adăugăm şi că Taipeiul nu s-a bazat doar pe beneficiile oferite de geografia fizică, ci a construit și fortificații pe coaste, în special în zona de sud-vest, și a plasat baze navale și aeriene alături de aproape toate porturile și aeroporturile comerciale cele mai sensibile, asta în cazul în care RPC ar încearca o invazie.

Cu siguranță că prin comparaţie, Ucraina este de aproape șaptesprezece ori mai mare, dar este inima stepei europene, adică o zonă joasă și plată. În plus, are aproape 2.000 km de graniță terestră cu Rusia și alți 1.000 cu Belarus, aproape toate în regiuni de șes sau de dealuri joase, fără apărări naturale.

În plus, Taiwanul dispune de sute de avioane, sisteme antiaeriene și antinave de ultimă generație, printre care celebrele rachete Harpoon, binecunoscute în Marea Neagră, care pot fi folosite de la bord, dar pot fi transformate şi în baterie de coastă, a căror rază de acțiune permite acoperirea întregii zone a strâmtorii. De parcă nu ar fi de ajuns, după cum a amintit recent cunoscutul expert militar în combaterea terorismului Renato Scarfi, „s-au pregătit 70 de ani pentru eventualitatea unei debarcări chineze în Formosa”.

La toate acestea mai trebuie adăugat şi că „Taiwanul ar fi dobândit capacitatea de a lovi China continentală cu rachete a căror rază de acțiune ar depăși 1500 km și că s-ar dota cu rachete cu rază lungă de acțiune care, în cazul unui conflict, ar avea capacitatea de a lovi ținte în inima teritoriului chinez”.

În contextul comparativ, suntem departe de situația tragicomică a forțelor armate ucrainene din 2014, la momentul primei agresiuni rusești asupra Crimeii și a Donbasului, dar și de insistența naivă a Kievului de a nega riscul unei invazii – și nevoia de pregătire pentru acest tip de situaţie – până pe 23 februarie. Întrebarea Taipei-ului nu este dacă și unde, ci doar când.

Într-un astfel de scenariu, din moment ce Războiul Rece nu s-a încheiat niciodată, Washingtonul și Beijingul au același raționament, desigur, în sens invers: RPC ar trebui să acționeze acum, având în vedere că Taiwanul nu a fost încă întărit 100% și americanii încă nu s-au orientat complet spre regiunea Asia-Pacific? Americanii ar trebui să securizeze fosta Formosa, în timp ce construiesc un nou sistem de securitate democratic și anti-chinez, având în vedere că RPC nu și-a construit încă o forță aeriană și navală capabilă, nu atât pentru a respinge SUA și aliații săi, ci cel puțin cât să fie sigură că va zdrobi Taiwanul?

Mișcarea lui Nancy Pelosi, o politică de cursă lungă și mereu opusă – dinspre stânga – comuniștilor chinezi, a confirmat, aşa cum se vede din imaginile exercițiilor, că Statele Unite – singure sau cu sistemele lor de alianțe – sunt pentru RPC un adversar care face parte din altă categorie. Aşa cum a spus Steven Goldstein, docent la Universitatea Harvard: „Când chinezii se supără pe SUA pentru Taiwan, ei pedepsesc Taiwanul”.

Și atunci americanii, vorbind despre apărarea democrației din Taiwan, se pregătesc să justifice, în fața Congresului și în timpul campaniei electorale pentru alegerile intermediare, că nevoia de a investi în securitatea Taipei-ului este la fel de mare și poate chiar mai mare decât în ​​cea a Kievului.

Sursa: Capital.ro
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata