Mai degrabă decât să demisioneze, Papa ar trebui să-şi dedice Pontificatul vindecării

În luna aprilie, Papa Benedict al XVI-lea – fostul cardinal Joseph Ratzinger – îşi va sărbători cea de-a 83-a aniversare, alături de cinci ani de Pontificat.

Suveranului Pontif i-a fost dată o misiune pentru restul vieţii sale: să salveze Biserica Catolică dintr¬un scandal pentru care parţial este de vină, notează într-un comentariu cotidianul american The Boston Globe.

Pentru aceasta nu va fi suficient să fie exprimate regrete pentru victimele abuzurilor sexuale comise de preoţi şi dezaprobare pentru comportamentul clericilor care au molestat băieţi, deşi în ultimele zile declaraţiile Papei par să indice că înţelege amploarea crizei generată de preoţii care au comis abuzuri sexuale. Este un scandal unic, care afectează fundamentele bisericii şi relaţia dintre cler şi laicat şi îl implică pe Papă, care a încercat să acopere scandalul.

Potrivit The Boston Globe, nu există niciun dubiu în privinţa eforturilor lui Benedict, la acea vreme cardinal, de a încetini anchetele chiar şi în cazurile în care vina unui preot nu era pusă la îndoială. Atunci când un preot care a legat şi abuzat sexual 2 băieţi a cerut să fie demis, cardinalul Joseph Ratzinger a avertizat că trebuie luat în considerare ‘binele Bisericii Universale’ atunci când se cântăreşte dacă să se ţină cont de această cerere.

Fostul cardinal a invocat astfel de consideraţii în mai multe cazuri, sugerând clar că doreşte să minimalizeze acuzaţiile pentru a proteja reputaţia bisericii. Nu există însă un precedent pentru ispăşirea unor astfel de erori de judecată. A cere demisia lui Benedict, aşa cum a procedat recent reverendul James Scahill din East Longmeadow, este o opţiune.

Doar Papa îl poate pedepsi pe Papă. Într-adevăr, demisia lui Benedict ar avea sens dacă acesta ar reprezenta problema centrală, iar îndepărtarea sa ar face problema să dispară. Nu este însă cazul. Acţiunile sale, indiferent cât de serioase, au fost similare celor ale altor lideri ai Bisericii. Ca Papă, Benedict, a fost măcar mai sensibil la problema abuzurilor comise de preoţi decât predecesorul său.

Acest lucru nu înseamă şi că Papa a făcut destul. Miercuri, 21 aprilie, în cursul unei întâlniri cu opt persoane din Malta abuzate de preoţi, Benedict a vorbit public despre dezvăluiri pentru prima dată, promiţând că ‘Biserica va lua măsuri’. Ulterior, un comunicat al Vaticanului declara că ‘Biserica va face tot ceea ce îi stă în puteri pentru a investiga acuzaţiile’.

Ce înseamnă însă ‘va face tot ceea ce îi stă în puteri?’, se întreabă ziarul. Pentru a conferi substanţă promisiunilor lui Benedict, Biserica trebuie să coopereze îndeaproape cu autorităţile legale şi să abroge explicit un ordin ambiguu pe care unii oficiali ai Bisericii l-au interpretat ca descurajator la adresa cooperării lor cu organele de anchetă civilă.
Potrivit The Boston Globe, misiunea lui Benedict ar trebui să fie mai amplă şi mai complexă. Scandalul a expus o cultură a secretului printre unii membri ai unui cler în exclusivitate masculin, sugerând că unii preoţi şi episcopi sunt atât de departe de realităţile de zi cu zi încât şi-au pierdut busola morală.

Acest cadru mintal i-a determinat pe preoţii catolici să confunde prea uşor monitorizarea din afară cu sentimentele anti-catolice şi i-a ţinut departe de recunoaşterea măsurii în care au suferit victimele şi familiile acestora şi a nevoii de a recâştiga încrederea unor întregi comunităţi. Benedict ar trebui în acest context să îşi dedice restul vieţii şi al Pontificatului său promovării vindecării. Papa ar trebui să deschidă uşile Bisericii şi să aducă lumină în cele mai întunecoase colţuri din Vatican.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata