Adaugă Financiarul ca sursă preferată în Google

Angajații aflați în perioada de probă au dreptul la concediu medical dacă prezintă un certificat eliberat în condițiile legii, însă plata indemnizației depinde de îndeplinirea stagiului minim de asigurare de șase luni în ultimele 12 luni sau de existența unei excepții prevăzute de lege.

Cele șase luni necesare nu trebuie realizate obligatoriu la actualul angajator, ci pot fi cumulate de la locurile de muncă anterioare. De exemplu, un an lucrat la o firmă rămâne valabil la calculul stagiului dacă persoana se angajează imediat în altă parte și are nevoie de concediu medical după doar două săptămâni.

Perioada de probă este acoperită integral de legislația muncii, iar contractul individual de muncă produce efecte din prima zi. Această etapă constituie vechime în muncă, astfel că firma nu poate refuza concediul medical pe motiv că persoana este nouă în companie.

Dacă salariatul are certificat medical, absența este justificată și nu poate fi considerată nemotivată. Totuși, plata indemnizației urmează regulile sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru incapacitate temporară de muncă.

Stagiul de asigurare se transferă de la foștii angajatori

OUG 158/2005 stabilește, pentru situațiile în care legea cere stagiu, o perioadă minimă de asigurare de șase luni realizată în ultimele 12 luni anterioare concediului. Această prevedere face distincția între protecția oferită de contractul de muncă și încasarea indemnizației.

Baza de calcul pentru aceste indemnizații se stabilește, în principiu, folosind media veniturilor brute lunare relevante din ultimele șase luni din perioada care constituie stagiul de asigurare, în limitele prevăzute de lege. În calcul pot intra și perioade asimilate sau alte situații prevăzute expres de legislație.

Plata depinde și de tipul concediului medical. Accidentele de muncă și bolile profesionale au un regim separat, astfel că indemnizațiile aferente pot fi acordate fără îndeplinirea stagiului minim de asigurare. În aceste cazuri, protecția salariatului există de la începutul raportului de muncă.

Decizia privind plata indemnizației trebuie luată după verificarea stagiului, a tipului de concediu medical și a excepțiilor legale, deoarece nu orice concediu medical al unui angajat nou este neplătibil, conform Playtech.

Angajatorul suportă costul dacă indemnizația nu poate fi decontată

Riscul financiar apare atunci când salariatul nu are stagiul minim și nici nu se încadrează într-o excepție. Absența este justificată medical, dar indemnizația nu poate fi decontată de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, a explicat pentru avocatnet.ro: „Pentru un salariat nou angajat, care nu îndeplinește condiția stagiului minim, angajatorul nu va putea deconta indemnizația de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Acest aspect nu-l împiedică pe angajator să acorde indemnizația, însă nu o va recupera”

Firma se confruntă în acest caz cu un cost salarial care nu poate fi recuperat. Dacă angajatorul alege să plătească indemnizația în lipsa stagiului sau a unei excepții, suma rămâne o cheltuială proprie, fără decontare de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Verificarea perioadelor lucrate anterior este esențială pentru stabilirea dreptului la plată. Calculul stagiului și al bazei de calcul include perioadele de asigurare relevante și, unde este cazul, perioadele asimilate prevăzute de lege.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
concediu medical Dan Năstase OUG 158/2005 perioada de proba