Încă din fragedă pruncie, unul dintre lucrurile pe care le învață un copil este cel legat de aspectul financiar. Părinții încearcă să îi “predea” celui mic una dintre lecțiile folositoare de mai târziu, care are un rol esențial în lupta pentru supraviețuire a fiecăruia dintre noi, în stadiul de adult. Așa cum este normal, spre interesul ulterior al copilului, părintele își dorește ca învățămintele sale să fie puse în practică cu rapiditate de către cel mic, astfel încât, pe viitor, să aibă loc însușirea acestor idei și transformarea lor într-un comportament financiar benefic.
Copiii știu că banii se obțin greu, trebuind să muncești pentru aceștia și nu vor înțelege în acest stadiu că există și alte opțiuni de a obține bani rapid, așa cum este prin intermediul unui împrumut rapid sau lån let (ales de către mulți români). Ei vor învăța mai înainte de toate să economisească banii pe care îi primesc sau îi obține în urma îndeplinirii anumitor sarcini încredințate de către părinți și alte persoane. Dar, oare, aplicarea acestor învățăminte se realizează cu maximul de eficiență?
Este practică la fel de eficientă precum teoria învățării econonomisirii?
Un copil care și-a însușit în mod corect și eficient principiile economisirii va știi că atunci când merge la cumpărături alături de părinții săi este parte activă în acțiunile solicitate de către aceștia. Ceea ce înseamnă că o să cumpere sau să ceară numai acele produse care îi sunt cu adevărat utile și care sunt de folosință obișnuită. Copilul econom își va folosi proprii bani adunați pentru a-și achiziționa acele produse de care are nevoie și care nu se află pe lista de cumpărături a părinților.
De exemplu, acesta va știi că, prețul de achiziție al caietelor este mult mai scăzut în perioada imediat următoare finalizării cursurilor școlare, atunci când se intră în vacanța de vară. În mod contrar, prețurile de cumpărare pentru rechizitele școlare cresc vertiginos în perioada premergătoare începerii noului an școlar, atunci când majoritatea părinților și copiilor aglomerează magazinele în căutarea acelor produse pentru școală, de care au atât de mare nevoie.
Pentru că banii câștigați de acesta îi permit să facă cumpărăturile de care are nevoie atunci când prețurile sunt mai mici, copilul va rămâne și cu o parte din banii adunați. Aceste poate obține bani într-un mod foarte ușor în perioada de vara, atunci când, poate să ajute părinții în gospodărie sau alte persoane care îl pot remunera pentru activitatea prestată. În cazul contrar, un copil care nu a învățat în mod corect ce înseamnă să economisești, își va cheltui proprii bani primiți pe diverse produse care nu îi vor oferi satisfacție pe termen îndelungat (produse alimentare, de sezon, etc.), astfel încât, în momentul când va fi nevoie să aibă loc achiziția de articole pentru școală, el să nu poate contribui cu nimic la acestea.
Nivelul de satisfacție dintre cele două tipuri de copil va fi diferit, pentru că primului copil (cel econom) îi va spori încrederea în forțele sale și în capacitatea de a se descurca mai târziu, în mod independent din punct de vedere financiar, în timp cel al doilea copil o să crească cu un sentiment pregnant de dependență financiară. De aceea, economisirea nu trebuie doar învățată, ci și aplicată, pentru a oferi maximul de rezultate pe termen îndelungat!