- Scurt tratat de istorie a monedei unice europene
Indiferent însă de motivele care stau în spatele deprecierii istorice a monedei unice, cert este că degringolada acesteia în raport cu cea americană este continuă din luna mai a anului trecut, astfel încât în numai opt luni aceasta s-a devalorizat în raport cu USD cu peste 15%, coborând continuu de la 1,39 până la 1,17. Practic, a fost depăşit pragul psihologic de 1,2, prag considerat de analişti ca fiind punctul de plecare de la care paritatea EUR/USD se poate îndrepta către valori ce pot fi sub 1,16 sau chiar 1,15.
Această viziune sumbră a analiştilor poate fi explicată (exceptând orice alte considerente de natură macroeconomică sau de analiză tehnică) prin istoricul tumultuos al monedei unice. Pentru aceasta am inserat graficul evoluţiei parităţii EUR/USD pentru perioada 1971- 2015. Numai că, pentru înţelegerea acestuia este necesară o paranteză istorică necesară pentru explicarea acestui grafic, în condiţiile în care, aşa după cum deja am precizat, prima cotaţie oficială a Euro în raport cu moneda americană a avut loc în 4 ianuarie 1999.
ECU este acronimul sintagmei englezei European Currency Unit (Unitate Monetară Europeană) şi a fost unitatea de cont a Comunității Europene, apoi a Uniunii Europene, înainte de adoptarea numelui de euro, în Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995. A fost o monedă de decontare utilizată ca instrument de plată între băncile centrale şi ca unitate de cont a bugetului Comunității Europene, însă nu a fost valabil ca mijloc de plată legal.
Seriile de date care permit trasarea graficului de mai sus se bazează pe cursul de schimb bilateral dintre euro şi dolarul american (EUR/USD) calculate de Consiliul Rezervei Federale a SUA şi este constituit din două „segmente”:
– Din ianuarie 1971 până în iunie 1978, seria reprezintă valorile teoretice ale aşa numitului tarif EUA (Uniunea Europeană de Conturi), calculate retroactiv pe baza baza unui „coş” de valute europene şi variază în funcţie de modificări ale valorii de piaţă a monedelor componente (EUA datează oficial de la 28 iunie 1974, având valoarea de 1:1 cu DST, moneda de calcul cu care operează FMI, cunoscută şi ca drept special de tragere).
– 1979 – 1998 – EUA a fost înlocuit de ECU (Unitatea Valutară Europeană), care avea să fie înlocuită în 1999 cu Euro. Valoarea şi componenţa coşului de valute care au intrat în componenţa ECU a fost însă identică cu cea a EUA.
ECU a fost, la rândul său, înlocuită de euro, la o rată de 1: 1 la 1 ianuarie 1999. De la această dată, în monedele naţionale ale zonei euro a devenit subdiviziuni ale monedei euro la rate fixe de conversie irevocabil.
În perioada sa de funcţionare (1979–1998), ECU a fost simultan unitate de cont şi Unitate Monetară Europeană pentru statele membre ale UE, reprezentând un coş valutar în care se introduc în proporţii determinate (în virtutea unui acord unanim al statelor participante) diferitele monede ale ţărilor UE ce fac parte din Sistemul Monetar European (SME).
Ideea apariţiei unei monede unice datează încă din perioada tumultoasă a lui Napoleon Bonaparte, care a încercat să creeze o Uniune Europeană, şi a fost reluată în 1969, când şefii statelor care făceau parte în acel moment din Comunitatea Europeană, reuniţi la Haga, au (re)lansat ideea constituirii Uniunii Economice şi Monetare. Pentru demararea unui asemenea ambiţios proiect, a fost constituit un comitet, condus de premierul luxemburghez Pierre Werner.
Între timp, planul Wernner (aşa a fost denumit raportul menţionat) a fost subminat de o serie de procese şi fenomene economice mondiale, respectiv criza petrolieră, divergenţele apărute între ţările membre ale Uniunii Europene şi slăbirea dolarului. În aceste condiţii, în perioada 1971-1973 a fost abolit sistemul cursurilor fixe dolar-aur (cunoscut sub denumirea de sistemul Bretton – Woods), acest lucru constituind poate cea mai grea lovitură dată speranţelor de uniune monetară europeană.
În martie 1979, planul de constituire a Uniunii Economice şi Monetare a fost reînsufleţit, prin crearea Sistemului Monetar European, care, printr-un transfer de autonomie monetară fără precedent, crea un mecanism al ratelor de schimb stabil şi uşor ajustabil, prin definirea unor rate etalon, în funcţie de o nouă unitate monetară constituită sub forma unui „coş” ECU. Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea unui curs central denumit “pivot”, între fiecare monedă şi ECU. Marja de fluctuare, între monede pe de o parte şi între acestea şi ECU, era de ±2,25%.
Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăşi a intrat pe pieţele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind aşa-numita unitate monetară europeană (ECU), iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulaţie înlocuind în cele din urmă monedele naţionale din Zona euro. Ar mai trebui menţionat că ECU era constituit din toate monedele europene, printre care figura, de exemplu, şi lira sterlină, care nu mai este inclusă în coşul de monede pe baza căruia s-a calculat euro.
Pentru a evalua care ar putea fi deznodământul actualei degringolade de pe pieţele monetare (să nu uităm deprecierea masivă anunţată de Banca Centrală a Elveţiei a monedei naţionale a acestui stat), am apelat, din nou, la elemente de analiza tehnică.
Pentru început am analizat graficul la 5 minute pentru perechea valutară EUR/USD, aplicând acestui grafic retragerile Fibonacci pe înălţimea triunghiului care s-a format în cursul zilei de ieri după atingerea minimului de 1,15844.
Chiar dacă triunghiul a fost penetrat negativ de preţ, tendinţa evidentă este că după ce a acesta a retestat retragerile, valorile marcate pe figură pare a se îndrepta către un nou minim, cel de la 1,15378. Întrebarea care se pune este: Va continua (şi până unde) trendul corectiv? Un potenţial răspuns îl putem găsi în analiza graficului lunar al parităţii EUR/USD folosindu-ne de tehnica Ichimoku.
Conform acestei tehnici, trendul descendent/ascendent este semnalizat cu 26 de perioade în avans prin intersecţia liniei Chikou Spân (figurată cu negru) cu linia preotului. Cum ultima intersecţie a fost de sus în jos = trend descendent (bearish).
Dacă la aceasta adaugăm canalul de regresie descendent în care se mişca valoarea parităţii încă din 04.01.2008, când atingea maximul de la 1,60437, şi accelerarea trendului descendent prin încadrarea în noul canal de regresie (marcat cu roşu), există probabilitatea ca (în cel mai sumbru scenariu) paritatea EUR/USD să retesteze linia de trend inferioară într-o zonă vecină cu valoarea de 1,03523.