Kremlinul și Negocierile pentru Armele Nucleare: O Privire Asupra Strategiilor Rusiei
Kremlinul nu pare să fie înclinat spre o finalizare rapidă a discuțiilor cu Statele Unite privind un nou acord referitor la armele nucleare strategice. Această situație este interpretată de Aleksandr Golt, redactor adjunct al publicației online ruse Ejednevni Jurnal, ca o oportunitate pentru Rusia de a-și reafirma statutul pe scena internațională, având capacitatea de a amenința cea mai puternică superputere globală.
Contextul Negocierilor
În curând, Rusia și SUA vor demara negocierile pentru un nou tratat care să înlocuiască Tratatul START, ce urmează să expire în decembrie. Secretarul de stat american Hillary Clinton a subliniat că semnarea acestui acord este o prioritate esențială pentru administrația de la Washington.
Evoluția Relațiilor Rusia-SUA
Strategii din cadrul politicii externe ruse pot considera această situație ca pe o victorie. Acum doi ani, aceștia au formulat un plan care prevedea limitarea relațiilor cu SUA la discuții despre strategia militară. În 2007, Vladimir Putin declara că anii ’80 au fost cei mai stabili din istoria relațiilor dintre Moscova și Occident.
De atunci, politica externă rusă s-a concentrat pe readucerea temelor legate de reducerea armelor nucleare în prim-planul agendei internaționale. Atât Moscova cât și Washington-ul erau preocupate că fiecare parte ar putea lansa prima lovitură nucleară într-un conflict devastator.
Tensiuni și Necesitatea Reducerii Arsenalei Nucleare
Într-un climat marcat de tensiuni crescânde, riscul unui război nuclear putea fi declanșat chiar și printr-un incident minor sau o alarmă fals pozitivă din sistemele de avertizare timpurie. Astfel, reducerea arsenalului nuclear al ambelor națiuni a devenit imperativ.
Negocierile extinse dintre cele două țări în anii ’80 au lămurit faptul că problemele legate de drepturile omului erau adesea ignorate. Autorul articolului sugerează că Putin se teme nu atât de un conflict nuclear cât mai ales de posibile revolte interne susținute din exterior.
Provocările Actuale ale Negocierilor
Putin s-a concentrat intens asupra problemelor legate de focoasele nucleare pentru a distrage atenția opiniei publice internaționale asupra altor aspecte vulnerabile ale Rusiei. La două decenii după semnarea START I, Moscova reînvie discuțiile despre reducerea armamentului nuclear ca prioritate principală.
Cu toate acestea, negocierile se confruntă cu provocări majore datorită moștenirii administrației anterioare americane care avea premise diferite față de actuala conducere. Washington-ul credea că liderii ruși sunt mai raționali decât predecesorii lor sovietici și considerau constrângerile economice ca fiind obstacole majore pentru menținerea arsenalului nuclear rus.
Interpretările Divergente ale Acordurilor Anterioare
Administrația americană a interpretat cerințele acordurilor anterioare într-o manieră favorabilă ei însăși; astfel s-au luat în considerare doar focoasele nucleare active fără a include cele aflate în depozit care ar putea fi activate rapid.
Un alt punct controversat este intenția SUA de a substitui focoasele nucleare cu unele convenționale pe diverse tipuri de rachete; diplomații americani insistând asupra faptului că aceste arme nu trebuie considerate strategice. De asemenea, retragerea din Tratatul ABM (Antiballistic Missile Treaty) oferind justificări politice expune noi provocări diplomatice între cele două națiuni.
Perspective Viitoare: Compromisuri sau Stagnări?
Experții ruși Viktor Esin și Vladimir Dvorkin cred că multe dintre aceste dificultățile pot fi depasite prin compromisuri reciproce; totuși întrebarea rămâne dacă Moscova va dori realmente să ajungem la un consens sau va prefera continuarea negocierilor fără finalizare concretizată prea curând.
Anunțurile recente făcute atât prin vocea președintelui Medvedev cât și prin ministrul Lavrov impun condiții clare: includerea tuturor focoaselor nucleare active precum şi interzicerea desfacerării acestora peste hotarele naționalităților respective – solicitări ce ridică semne întrebătoare privind intențiile reale ale Kremlinului.
Dacă aceste cereri sunt doar reiterari ale unor limite deja existente sau dacă ele reflecta dorința Rusiei dе а extinde definiția armamentului strategic inclusiv elemente antirachetistice rămâne neclar.
Astfel se conturează perspectiva unei lungi perioade negre între cele două mari puteri mondiale dacă nu se ajunge rapid la un acord satisfacător ambelor părți – ceea ce lasǎ deschisǎ întrebarea despre viitorul relației ruso-americane post-semnarea tratatelor propuse.