Perioada 1770-1830 a însemnat începutul erei marilor invenţii, era lui ‘homo faber’: maşina cu aburi şi apoi locomotiva. Invenţia lui James Watt (1736-1819), perfecţionată apoi de la alţi inventatori, a avut imediat multiple aplicări industriale: cu ajutorul aburului s-au bătut rapid monede şi medalii, s-a tras sârmă, s-au fabricat ţevi şi conducte, peniţe, s-a obţinut aer comprimat. Revoluţia industrială era în plină maturitate.
O invenţie a atras după sine alta şi astfel, s-au perfecţionat diverse ramuri industriale şi chiar au apărut altele noi. Rata invenţiilor a crescut. Dacă în deceniul 1771-1780 erau două anual, între 1841-1850 cifra a ajuns la 26,5 patente.
Utilizarea forţei aburului a condus la inventarea de către George Stephenson (1781-1848), în anul 1814, a locomotivei. Comercianţii şi industriaşii din Birmingham au transpus repede în practică această nouă invenţie, astfel că, la 15 septembrie 1830, s-a dat în folosinţă calea ferată spre Liverpool, iar în 1838 cea spre Londra.
Inginerul şi inventatorul britanic George Stephenson s-a născut în localitatea minieră Wylam. Cum locuinţa familiei se afla chiar în apropierea minei, George urmărea zilnic vagoanele încărcate cu cărbuni şi trase de cai. Șinele erau construite din lemn, iar de locomotivă nici nu putea fi vorba la vremea aceea. George a fost fascinat de motoare încă din copilărie. Mai târziu, fiind angajat la mina Killingworth ca mecanic, îşi petrecea timpul asamblând şi dezasamblând motoare pentru a le studia şi a le înţelege mecanismul.
În 1814 a construit prima sa locomotivă, Blutcher, capabilă să tracteze 30 de tone la o viteză de 4 mile pe oră. Împreună cu fiul său, Robert Stephenson, a înfiinţat Robert Stephenson & Company, prima companie constructoare de locomotive din lume, cu sediul la Newcastle. Finalizată în toamna anului 1825, Locomotion a fost prima locomotivă care a ieşit pe porţile fabricii. În 1829, a fost construită Rocket, considerată de unii cercetători prima locomotivă cu aburi. Locomotiva există şi astăzi, expusă la Muzeul Știinţei din Londra.
Primul tren (care se deplasa cu o viteză de 55 km/oră) avea o locomotivă (botezată ”Fulgerul”) şi opt vagoane purtând fiecare un nume (Rândunica, Ogarul etc.). Era format numai din vagoane de clasa I, fiind urmat la scurt timp de un altul, format din vagoane de clasa a II-a.
Primul Mers al Trenurilor ne arată ca, până la Londra, călătoria dura patru ore şi jumătate. Zilnic, circulau 12 trenuri în fiecare sens.
La 27 octombrie 1831, linia a fost vizitată de tânărul bursier român Petrache Poienaru, care, într-un reportaj, spunea printre altele: ”Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”. Petrache Poienaru a fost primul român care a călătorit cu trenul.
Calea ferată a fost un motor al progresului tehnic şi economic al societăţii. Apariţia căii ferate a înlăturat un concurent: tracţiunea animalelor, nu după mult timp de la primul drum făcut de locomotiva cu abur. Inevitabil, căile ferate vor lupta din greu cu un concurent puternic: transportul auto, pentru a-şi menţine poziţia în topul transportatorilor. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)