În cadrul unui eveniment desfășurat săptămâna aceasta la Washington, comisarul pentru piața internă, Thierry Breton, a îndemnat țările UE să dea instrucțiuni industriilor lor de apărare pentru a acorda prioritate livrărilor către Ucraina.
Apelul lui Breton vine în contextul în care se apropie termenul limită pentru angajamentul UE de a livra un milion de obuze de 155 mm Ucrainei până în martie – un obiectiv considerat pe scară largă ca fiind nerealist.
Schimbând foaia de parcurs, Breton a declarat că UE ar avea cel puțin capacitatea de a produce milionul de obuze până în martie, dar experții susțin că UE este împiedicată de o cultură de reglementare nepotrivită pentru război.
Astfel, summitul special al UE de joi, din această săptămână [1 February] urmează să abordeze chestiunea sprijinului militar acordat Ucrainei, în timp ce liderii europeni încearcă să convingă Ungaria să ridice dreptul de veto asupra plăților Ucrainei din Fondul european pentru pace (EPF).
Iar EPF este un buget extracomunitar plătit de statele membre, în valoare totală de aproximativ 12 miliarde de euro.
În prezent, Ungaria se opune cu veto unui pachet mai mare, de 50 de miliarde de euro, de sprijin economic al UE pentru Ucraina, ceea ce sporește tensiunile.
În plus, în cadrul summitului, liderii vor avea ocazia de a discuta despre utilizarea profiturilor provenite din activele rusești înghețate pentru a ajuta Ucraina, precum și despre o a 13-a rundă de sancțiuni anti-Rusia.
Însă, apelul lui Breton către capitalele europene ilustrează dificultatea pe care o are UE de a livra arme Ucrainei, chiar dacă, în cele din urmă, este de acord asupra tuturor finanțărilor.
Cu toate că, prin intermediul promisiunii de muniție finanțată de EPF, UE a livrat până acum peste 300.000 de cartușe, provenite în principal din stocurile existente și de pe piața internațională.
În ultima perioadă, UE s-a străduit să își mărească capacitatea de producție pe fondul certurilor dintre oficialii UE, industria de apărare și statele membre cu privire la exporturile către țări terțe și la contractele preexistente.
În acest sens, a da pur și simplu vina pe industrie pentru întârzieri a fost prea ușor, a declarat Dick Zandee, de la Institutul Clingendael, un think tank olandez.
Astfel, „Industria are obligații contractuale și, dacă încalcă aceste contracte, trebuie să plătească costurile”, a spus el.
În contextul politico-economic, guvernele europene au fost, de asemenea, lente în a se angaja în contractele pe termen lung pe care industria le dorește, a remarcat Zandee.
În afirmaţiile sale, „Acestea sunt companii private. Înainte de a investi în creșterea capacității de producție, vor să se asigure că cererea continuă ani de zile”, a spus el.
În viziunea sa, UE este împiedicată de o cultură de reglementare nepotrivită pentru război, a adăugat el.
„Tot felul de proceduri de certificare din statele membre ale UE sunt orientate către un sistem în care nu contează dacă obuzele de artilerie sunt livrate în februarie sau în aprilie”, a spus Zandee, dar pentru Ucraina este diferit, deoarece au nevoie urgentă de acest material.
În acest sens, Jamie Shea, senior fellow la think-tank-ul Friends of Europe din Belgia și fost oficial NATO, și-a exprimat îngrijorări similare.
În opinia sa, „Nu este vorba doar de politicieni leneși care nu se mișcă suficient de repede, ci și de faptul că sistemul nu a fost adaptat pentru a răspunde. Este ca și cum ai trage o pârghie, dar nu se întâmplă nimic, pentru că și-a pierdut conectivitatea”, a spus el.
În opinia sa, UE a acționat, în general, prea lent. „Dinamica politică a UE nu este conectată la dinamica războiului din Ucraina”, a spus Shea.
„Europa trece rubiconul privind rachetele de croazieră la câteva luni după ce ofensiva în care ar fi putut fi folosite s-a încheiat”, a adăugat el, analizând situația de pe câmpul de luptă din Ucraina.
Război de uzură
În general, livrările leneșe ale UE sunt deosebit de problematice acum, când conflictul se transformă într-un război de uzură.
În contextul îngrijorător, există o discrepanță severă între numărul de obuze promise și nevoile reale ale Ucrainei.
Astfel, Kusti Salm, un oficial de rang înalt din cadrul ministerului estonian al apărării, a estimat că ucrainenii au nevoie să tragă minimum 6.000 de obuze de 155 mm pe zi, adică 180.000 pe lună.
„În prezent, ei pot trage aproximativ 2.000 pe zi, deci de trei ori mai puțin decât minimul critic”, a declarat Salm pentru EUobserver.
În mod logic, „Acesta a fost un război de superioritate a focului de la mijlocul anului 2022. Și pentru a câștiga un război de superioritate a focului, ai nevoie de superioritate a focului. Este un calcul simplu”, a adăugat el.
Iar costurile sunt ridicate, a subliniat el: „ucrainenii compensează lipsa de muniție cu viețile lor”.
În avertizările lui Salm, ucrainenii înșiși estimează că, pentru a câștiga avantajul, au nevoie de aproximativ 350.000 de obuze pe lună.
Aceasta ar însemna 4,2 milioane de obuze pe an – de peste patru ori mai mult decât estimarea actuală a lui Breton privind capacitatea maximă a UE.
Între timp, SUA încearcă, de asemenea, să accelereze producția, dar rămâne în urma Europei.
În afirmaţiile sale, „Ar trebui să ajungă la un milion de coji până în 2026 [in terms of Ukraine deliveries]. Statele Unite au putut livra mai mult mai devreme doar pentru că aveau mai multe depozite”, a declarat Lorenzo Scarazzato, de la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, un think-tank din Suedia.
În prezent, UE trebuie să acționeze și să fie mai puțin reactivă, a adăugat Shea – mai ales acum când sprijinul militar continuu al SUA devine incert din cauza viitoarelor alegeri americane din noiembrie.
Astfel, „Trebuie să vă aliniați livrările de arme cu strategia pe care vă așteptați ca ucrainenii să o lupte. Acesta este ceea ce a mers prost în ofensiva din primăvară: în primul rând, ucrainenii nu aveau suficiente, dar și europenii le-au dat pur și simplu ucrainenilor ceea ce au, în loc de ceea ce au nevoie. Pur și simplu și-au golit stocurile”, a spus Shea.
„Este ca și cum ți-ai da vechiul Fiat 500 care stă în garaj și de care nu ai nevoie cu adevărat”, a spus el.
Matematica victoriei
În viitor, în cazul în care UE ar reuși să crească serios producția, Salm a estimat că Ucraina ar putea câștiga avantajul „undeva în primul sau al doilea trimestru al anului 2025 – dar pentru perioada dintre ele nu avem acest avantaj”.
Aşadar, „Aceasta va fi Valea Morții”, a spus el, vorbind despre luptele din perioada intermediară.
Dar, în ciuda acestei perspective sumbre, Salm este încrezător în ceea ce privește o eventuală victorie.
Coaliția Ramstein, un grup care reunește cele 31 de state membre NATO și alți 23 de aliați ai Ucrainei, precum Australia, Japonia și Coreea de Sud, ar trebui să cheltuiască în mod colectiv doar 0,25% din PIB-ul lor pentru a ajuta Ucraina să câștige războiul, a calculat el.
„Aceasta este o estimare aproximativă, dar mesajul este că este o cifră mică: este ceva ce ne putem permite”, a spus el.
Sursa: euobserver.com
