În 1871, un croitor pe nume Jacob Davis, client al lui Strauss, a început să aibă probleme cu cusăturile de la buzunarele pantalonilor de miner. Se rupeau prea repede. Aşa că s-a orientat spre micile cerculeţe metalice care se foloseau pentru harnaşamentele cailor. Prin urmare, au apărut capsele de aramă care ţineau mai bine cusăturile.
El a decis să obţină patentul acestei invenţii, însă îi lipseau cei 68 de dolari ceruţi pentru completarea documentelor necesare. Avea nevoie de un partener de afaceri, care s-a conturat ulterior în persoana lui Levi Strauss.
Astfel, Jacob i-a scris lui Levi, propunându-i ca ei doi să deţină, împreună, brevetul de invenţie. Levi, care era un om de afaceri perspicace, a avut viziunea asupra noului produs şi a acceptat propunerea acestuia. La 20 mai 1873, cei doi parteneri de afaceri au primit brevetul de invenţie cu numărul 139 121 din partea Oficiului american al Brevetelor şi Mărcilor. Se consideră acea zi ca ziua oficială de ”naştere” a blue-jeanşilor.
Prima îmbrăcăminte nituită, adică salopete de lucru din doc maro şi denim albastru, a fost vândută în 1873. Motivul pentru care cei doi au continuat să utilizeze denim, cel mai probabil de provenienţă locală, este simplu — era ţesătura cea mai groasă şi rezistentă. Culoarea albastră este cea originală a denimului — materialul nu era vopsit după ţesere.
După 1891, patentul legal Levi Strauss & Co a devenit public şi mulţi fabricanţi au început să imite îmbrăcămintea Levi Strauss. În 1902, Levi Strauss a murit, iar compania şi-a continuat dezvoltarea prin cei patru nepoţi. În timp, s-au creat şi alte tipuri de jeanşi (de serviciu, casual), jachete, fuste şi diferite accesorii de îmbrăcăminte feminină. În 1985, Levi Strauss & Co a devenit cel mai mare producător de pantaloni din denim din lume.
De cealaltă parte a Atlanticului, în Anglia se înfiinţează pe la 1908, cea mai importantă companie producătoare de jeans din Europa — Lee Cooper, fondată de Morris Cooper. A început cu producerea hainelor pentru muncitori, apoi, cu uniforme şi rucsaci pentru armata britanică, uniforme de lucru, pantaloni şi jachete din denim, dar şi şorţuri pentru bucătari şi croitori. În 1955, lansa linii vestimentare pentru femei, bărbaţi şi copii şi era lider pe piaţa europeană a denimului, având foarte mare succes datorită preţului scăzut şi a durabilităţii ridicate. Astăzi este prezent în peste şaptezeci de ţări din întreaga lume şi, alături de Levi’s, este cel mai important producător de jeans de pe mapamond.
Prin anii ’20, jeanşii erau produsul cel mai căutat din categoria pantalonilor de lucru pentru bărbaţi din statele vestice. În anii ’30, filmele despre Vestul sălbatic, precum şi vestul în general au capturat imaginaţia americanilor. Cowboy autentici care purtau jeanşi marca Levi’s erau ridicaţi la un statut mitic, iar îmbrăcămintea ‘western’ a devenit sinonimă cu viaţa independentă şi individualismul aspru. Denimul era mai puţin asociat cu muncitorii, şi mai mult cu bărbaţii duri reprezentaţi de actorii americani John Wayne, Gary Cooper şi alţii.
În 1935, au apărut primii blue-jeanşi pentru femei.
Levi Strauss & Co a început să-şi vândă produsele la nivel naţional, pentru prima oară în anii ’50. Locuitori din toate zonele au avut, în sfârşit şansa să poarte jeanşi originali marca Levi’s. Astfel, denimul a devenit popular în rândul tinerilor, fiind un simbol al nonconformismului. Promovat prin intermediul filmelor, cum ar fi ”Rebel fără cauză” (1955) cu James Dean, sau al emisiunilor tv, denimul a început să fie purtat în toate liceele americane. Însă unele şcoli le-au interzis elevilor să poarte jeanşi.