Curtea Internațională de Justiție a vorbit. Judecătorii au remarcat aproape în unanimitate că faptele „sunt suficiente pentru a concluziona” că dreptul palestinienilor din Gaza de a fi protejați de genocid este plauzibil.
Astfel, aceste considerentele și ordinele instanței vin ca o ușurare. În multe țări europene, discuția despre acest război a fost sufocantă. Cele mai grave acțiuni israeliene, cum ar fi tăierea accesului la hrană și apă pentru două milioane de civili, au fost fie ignorate, fie prezentate ca o consecință nefericită și inevitabilă a războiului.
În acest sens, Germania a fost un „prieten rău” al Israelului: în loc să susțină vocile israeliene care cer încetarea focului, a fost în mare parte de partea campaniei de distrugere sistematică și dezastru umanitar a guvernului Netanyahu.
Acest lucru ar trebui să fie de domeniul trecutului. Indiferent dacă Israelul intenționează sau nu să comită un genocid (instanța nu s-a pronunțat în această privință, dar nu a considerat acuzația complet neverosimilă), urgența absolută este acum de a salva viețile și bunăstarea celor două milioane de palestinieni și a ostaticilor israelieni și de a căuta o modalitate de a pune capăt războiului cât mai curând posibil.
UE trebuie să facă o corecție semnificativă a cursului
În mod pozitiv, UE sprijină „punerea în aplicare deplină, imediată și eficientă” a ordinelor. Dar va fi nevoie de mult mai mult pentru a se asigura că ordinele sunt puse în aplicare în mod semnificativ și pentru a respecta ordinea internațională bazată pe norme.
Declarațiile nu îl vor face pe guvernul Benjamin Netanyahu să își schimbe cursul. Acesta a ignorat numeroasele apeluri ale SUA, de al căror sprijin depinde în principal, de a-și schimba comportamentul de război.
UE trebuie să condiționeze orice sprijin acordat Israelului de o îmbunătățire tangibilă a situației civililor palestinieni.
Concret, îmbunătățirile tangibile pot fi măsurate: prin numărul de camioane cu ajutoare pe care guvernul israelian le permite în Fâșia Gaza și prin reluarea aprovizionării cu apă și electricitate.
În acest sens, UE este divizată. Josep Borrell, șeful politicii externe, a favorizat, pe bună dreptate, de ceva vreme, o poziție mai favorabilă drepturilor omului, la fel ca Spania, Irlanda și Belgia, care deține în prezent președinția UE.
Însă, la celălalt capăt al spectrului, guvernul german a privit în altă parte în fața încălcărilor sistematice și manifeste ale dreptului umanitar internațional.
Germania a fost un „prieten rău” al Israelului: în loc să susțină vocile israeliene care solicită încetarea focului, a fost în mare parte de partea campaniei de distrugere sistematică și dezastru umanitar a guvernului Netanyahu. Acest lucru subminează orice soluție viitoare între Israel și palestinieni. Corectarea cursului UE va depinde în mod critic de schimbarea cursului Germaniei.
La nivel global, războiul pătează reputația UE, reduce șansele de realegere a lui Biden în noiembrie și distrage atenția de la sprijinirea Ucrainei pentru a-și apăra și recupera teritoriul de la Rusia.
Soluția la o problemă insolubilă
În mod paradoxal, în timp ce conflictul dintre Israel și Gaza pare insolubil, puține alte conflicte din lume au o soluție atât de clară și de larg acceptată: un stat israelian și un stat palestinian. Liga Arabă a aprobat-o. UE a aprobat-o. ONU a aprobat-o. SUA a aprobat-o.
Dincolo de măsurile imediate de protecție a civililor, UE trebuie să își deschidă în sfârșit setul de instrumente de politică externă pentru a lucra la soluția celor două state într-un mod credibil. În articolul său de opinie din Washington Post, Biden a insistat asupra faptului că soluția celor două state trebuie să fie urmărită, că statul palestinian va fi format din Cisiordania și Gaza și că „munca trebuie să înceapă acum”.
Însă, planul lui Biden ar necesita o investiție politică uriașă din partea administrației americane pentru a convinge acest guvern israelian să schimbe cursul.
Această investiție nu este încă vizibilă. Este și mai puțin vizibilă din partea Uniunii Europene. Deși Borrell a subliniat o poziție, nu este clar în ce măsură instituțiile UE și statele membre sunt pregătite să își alinieze toate politicile – livrarea de arme, cooperarea economică și de securitate, diplomația, regimul de vize – în spatele acestei poziții.
Dacă vreți să știți dacă guvernele sunt serioase în ceea ce privește o soluție cu două state, Cisiordania este testul de turnesol imediat.
De la masacrul israelienilor (și al unor străini) comis de Hamas la 7 octombrie, situația din Cisiordania (inclusiv Ierusalimul de Est) s-a deteriorat rapid: 360 de palestinieni au fost uciși, inclusiv 92 de copii. Mulți alții au fost răniți.
Dincolo de oprirea violențelor, guvernul israelian trebuie să fie convins să colaboreze serios cu Autoritatea Palestiniană pentru a îmbunătăți rapid situația palestinienilor din Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est. De asemenea, trebuie să se ia în considerare organizarea de viitoare alegeri palestiniene pentru a reînnoi legitimitatea Autorității Palestiniene. Ultimele alegeri au avut loc în 2006.
Fără un efort politic masiv, soluția celor două state va rămâne probabil ceea ce a fost timp de mulți ani – un slogan convenabil pentru a masca o situație teribilă.
Sursa: euobserver.com