Marea miză a Conferinței de Securitate de la München din acest an a fost ratată de majoritatea analiștilor, consideră Cristian Grosu de la Curs de Guvernare. Statele Unite ale Americii transmit un mesaj clar Europei: nu mai poate rămâne în situația de întreținută a Americii pentru propria securitate, ci trebuie să devină un aliat capabil să ofere sprijin în regiunea Indo-Pacifică în eventualitatea unui conflict cu China.
Într-o opinie publicată de HotNews, se arată că SUA au reușit într-un singur an să schimbe dinamica relației transatlantice, folosind o strategie care amintește de stilul lui Donald Trump. Această nouă abordare vizează transformarea Uniunii Europene într-un partener strategic real, capabil să își asume responsabilități globale alături de Washington.
De la biciul lui Trump la parteneriatul lui Rubio
Schimbarea de atitudine a fost vizibilă la München. Dacă la ediția de anul trecut a conferinței a fost trimis JD Vance pentru a răsturna masa, acum a venit Marco Rubio cu un discurs menit să trateze Europa ca pe un partener, nu ca pe un dependent. Cu toate acestea, analiza europeană, numită ironic „analismul”, pare să ignore această evoluție.
În numai un an, SUA au obținut ceea ce era firesc să primească de la niște aliați autentici. Ceea ce lipsește acum este conștientizarea cetățenilor europeni cu privire la realitatea confruntării globale. Establishmentul european este acuzat că întreține confuzia, un teren fertil pentru războiul hibrid purtat de Rusia și China, care poate genera reacții politice distructive pentru UE.
O paradigmă inversată: Cine vrea să schimbe ordinea mondială?
În loc să explice corect situația, establishmentul european promovează ideea că „Trump vrea să schimbe ordinea mondială” sau, mai grav, că „SUA vor să schimbe ordinea mondială”. În realitate, lucrurile stau exact pe dos, iar adevăratul dușman al Europei libere nu ar fi SUA, ci Rusia și China.
Argumentul adus este că „analiza” europeană definește ordinea mondială actuală ca una în care europenii sunt incapabili să se mobilizeze împotriva unui agresor precum Rusia și se bazează exclusiv pe SUA pentru apărare. Cel mai bun exemplu este Germania, care și-a demantelat armata (Bundeswehr) în timpul guvernărilor social-democrate și a celor conduse de Angela Merkel, permițând Rusiei să avanseze spre Vest prin Ucraina.
„Greșelile postbelice trebuie reparate împreună”
Cea mai importantă declarație a lui Marco Rubio la München nu a fost cea sentimentală, „SUA sunt copilul Europei”, ci afirmația că „greșelile postbelice” au slăbit atât SUA, cât și Europa, iar „ele trebuie reparate împreună”.
Pentru a înțelege acest lucru, trebuie acceptat faptul că vechea ordine mondială postbelică NU MAI EXISTĂ de 25 de ani. Aceasta s-a schimbat în ultimii 20 de ani și nimic din ea NU MAI FUNCȚIONEAZĂ AZI. Instituții precum ONU, Organizația Mondială a Comerțului, FMI și Banca Mondială nu mai pot gestiona conflictele și dezechilibrele actuale, fiind depășite de noua realitate geopolitică.
Neîncrederea, marea problemă transatlantică
Problema de bază în relația dintre SUA și UE este neîncrederea reciprocă. Washingtonul se întreabă pe cine s-ar mai putea baza în UE dacă partide cu înclinații filorusești, precum AfD în Germania sau partidul lui Le Pen în Franța, ar ajunge la putere. Această incertitudine alimentează presiunea americană pentru ca Europa să devină mai responsabilă.
În acest timp, liderii europeni și analiștii continuă să dea vina pe Trump sau pe mișcarea MAGA, ignorând faptul că SUA s-au trezit „în ceasul al 12-sprezecelea” și încearcă să tragă un semnal de alarmă și pentru Europa. Cauza acestei atitudini a elitelor europene față de propriii cetățeni este pusă sub semnul întrebării. Explicațiile ar putea fi fie incompetența și „lipsa de talent” în a înțelege lumea, fie interese legate de „granturi”, „proiecte” și „studii” finanțate din bani publici pentru a promova o anumită narativă.
În final, se subliniază că șansa europenilor este să înțeleagă realitatea dincolo de discursurile de conjunctură. „Trăim ani de istorie pură, iar abia înțelegerea ei ne situează, în mod obiectiv, în „tabăra” elitelor: nu politice, nu administrative, nu universitare: elita celor care, indiferent de poziția socială, înțeleg pe ce lume trăiesc și-și poziționează viața personală în funcție de acest înțeles.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaCe sunt unghiile sorbet și cum obții acasă efectul pastelat difuz, mai lejer decât ombré-ul clasic
Revista IoanaCe adaugi în puiul Parm ca să rămână crocant sub sos și brânză? Varianta cu susan și harissa
News24Ilie Bolojan spune că este pregătit să plece din fruntea Guvernului și cere partidelor să încheie criza politică
Dolce SportGianni Infantino are suficiente voturi pentru un nou mandat la FIFA. Adversarii caută alt plan
GetPonyMașinile moderne colectează până la 25 GB de date pe oră despre șoferi. Ce informații pleacă spre producători
BravonetSophie Okonedo revine în cursa premiilor cu două filme indie după ani de roluri rare în cinema
