La 7 septembrie 1964, au avut loc la Sip și Gura Văii, festivitățile de inaugurare a lucrărilor Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I
Concepția construirii sistemului Porțile de Fier a fost expusă pentru prima dată în convorbirile șefilor de stat român și iugoslav, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Iosip Broz Tito, în 1956, când s-a convenit examinarea posibilităților de construire în comun a unei hidrocentrale în sectorul Porțile de Fier.
În perioada 1956-1960, Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) București și Institutul Energoprojeckt Belgrad au elaborat un Memoriu tehnico-economic pentru un proiect ce viza sectorul comun cu două sisteme hidroenergetice și de navigație amplasate în profilul Gura Văii — Sip km D 943, în prima etapă, și în profilul din zona Gura Văii—Raduievat, în următoarea etapă, potrivit publicației Informația de Severin.
La 30 noiembrie 1963, cei doi președinți au semnat, la Belgrad, Acordul pentru construirea sistemului de la Porțile de Fier, care a intrat în vigoare la 16 iulie 1964.
La 1 ianuarie 1964, conform HCM nr. 995 din 7 decembrie 1963, a fost înființată Întreprinderea Centrala Hidroelectrica (ICH) Porțile de Fier, cu obiect de activitate supravegherea lucrărilor de investiții pentru realizarea Sistemului Hidroenergetic și de Navigație (SHEN) Porțile de Fier.
La 7 septembrie 1964, ziarul Scânteia titra pe prima pagină ”Ora Porților de Fier”, anunțând evenimentul de inaugurare a lucrărilor: ”La festivitate vor participa președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, Gheorghe Gheorghiu-Dej, și președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Iosip Broz Tito, precum și alte personalități (…)”.
”Cam la hotarul dintre Gura Văii și Vârciorova, cineva a avut o ingenioasă idee plastică: a înfipt pe un promontoriu, între șosea și Dunăre, în bătaia tuturor privirilor, un panou sub a cărui sticlă se află o fotografie de mari dimensiuni a machetei viitoarei hidrocentrale — cea mai mare din Europa, după hidrocentralele de pe Volga. Imaginea este astfel așezată, încât se suprapune peste tabloul dinamic al Porților de Fier. (…) Imaginea viitoarei hidrocentrale, una dintre cele mai puternice de pe continent, este impresionantă. Puterea instalată: 2 milioane kilowați (cât zece hidrocentrale de felul Bicazului). Producția de energie electrică: peste 10 miliarde kilowați-oră pe an (jumătate, cât va reveni țării noastre, echivalează cu actualul consum de energie electrică a patru orașe ca Bucureștiul)”, mai relata Scânteia.
După ziua inaugurării lucrărilor, la care au participat câteva mii de persoane, de la demnitari, reprezentanți diplomatici, experți până la oameni de rând ce fluturau steaguri, Scânteia publica un raport de la fața locului. ”Lângă Turnul Severin se păstrează până în zilele noastre urmele străvechiului pod de piatră, ridicat pe vremea împăratului Traian de Apolodor din Damasc.
Nu departe de acest vestigiu al trecutului, acolo unde apele Dunării, după ce au trecut învolburate pragul Porților de Fier, se zbat ostenite parcă între maluri, oameni noi, harnici, făurari de frumuseți ai evului socialist, au venit să înalțe o cetate a lumii, dăruind bătrânului fluviu o nouă tinerețe”, au transmis trimișii ziarului.