– Respiratia corecta, a unui aer curat, este singura care asigura oxigenarea corespunzatoare in intreg corpul.
O problema de mare actualitate este calitatea aerului inspirat, sau altfel spus consecintele poluarii aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problema mai acuta si mai severa a devenit poluarea aerului interior, din locuinte, cladiri, vehicule de transport. Astfel, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii in cadrul proiectului „Global burden of disease”, in 2010 poluarea exterioara se afla pe locul noua in clasamentul cauzelor deceselor.
Dar in Noiembrie 2013 la conferinta organizata la Paris de Uniunea Internationala impotriva tuberculozei si bolilor respiratorii, Dl. Ross Anderson (profesor de epidemiologie si sanatate publica la Universitatea din Londra) a declarat ca „poluarea aerului interior este al patrulea factor de risc” pentru scaderea sperantei de viata, dupa alimentatia nerationala, hipertensiune si fumat. In completare precizam ca OMS a clasificat poluarea aerului ca factor de risc cancerigen.
Si cum sa nu fie asa, cand noi dam chiar bani pentru a ne otravi singuri. Sursele sunt numeroase si au, de regula, origine in materialele sintetice care degaja substante toxice. De exemplu spumele poliuretanice degaja mai mult decat poliesterii. Ele se folosesc la fixarea ferestrelor, dar se gasesc si in saltele ori perne.
La fel, materialele de constructie sau mobilier din rumegus aglomerat cu lianti chimici, din care se vor imprastia toxine in casa timp de cativa ani. Aparatura de conditionare a aerului il denatureaza si usuca.
Alti inamici insidiosi care vin de la supermarket in casa si masini pentru a le face mai placute printr-o odorizare artificiala, ne aduc un nebanuit cocktail de substante periculoase.
Potrivit EWG (Grupul de Munca Ecologica), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, precum „anuleaza legile naturii” sau „te face sa respiri fericit”, ne dau spre inhalare substante iritante si bronhoconstrictoare, genotoxice si mutagene, hepatotoxice, neurotoxine, alergeni, s.a.
O scurta trecere in revista de la cei mai ciudati si „inofensivi” la cei mai „ucigasi”, ar arata cam asa: alcool denaturat, hexadecan (aditiv diesel…), dietilen glicol nonoetil eter (aditiv anti-inghet), diisobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru oja de unghii). Apoi sa zicem ca ar urma o serie de alergeni cunoscuti: butilfenil metilpropional, alfa-ionona, aldehida cinamica, alfa-pinen, limonen si linalol. Butilatul de hidroxitoluen – declansator de astm.
Sau metilpirolidon, clasat in Europa drept toxic pentru reproducere. Si piesele grele ale acestui arsenal chimic: 1,3-Diclor-2-Propanorol, substanta mutagena, clastogena (desface lanturile de cromozomi). Continuam cu 2-etil-hexanol cu efecte obstructive pe caile respiratorii si inflamatorii. Este considerat responsabil de boala numita „Sindromul cladirilor bolnave” (disconfort nazal si faringian, respiratie ingreunata, conjunctivite, iritatii si alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseala si de ameteala cronica).
Acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociata si cu riscul de cancer digestiv. Acetatul de benzil irita caile respiratorii, e toxic renal si pancreatic. Chiar in proportii foarte mici de numai 50 de parti per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de parti per milion pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkley il face responsabil de cancerul de pancreas. Si bomboana de pe coliva: diclorohidrin binecunoscut hepatotoxic, genotoxic si cancerigen.
Cum este posibil ca intr-un odorizant sa intre toate aceste substante chimice ?
Simplu: ca „ingrediente privind controlul calitatii” si „parfumuri”. Ce puteti face ? Evitati toate odorizantele ! Ele nu elimina mirosuri ci adauga mirosuri mai tari, ca intr-un fel de camuflaj.
Doriti solutii naturale ? Uleiuri volatile naturale (esentiale) evaporate cu diverse dispozitive, pentru parfumare, dezinfectare si improspatare; iar pentru eliminare de mirosuri – carbune absorbant, plante si ventilatie corecta.
Dr. Cristina Aosan,
Asociaţia Melidava