Mii de oameni sunt așteptați sâmbătă, 15 august, la Mănăstirea Nicula din Cluj, destinația unuia dintre cele mai mari pelerinaje din țară. Oameni din întreaga Transilvanie, dar și din alte regiuni ale României, vin aici în ziua Sfintei Marii pentru a se ruga și pentru a se închina la Icoana Făcătoare de Minuni a Fecioarei, despre care se spune că a lăcrimat zile în șir, în urmă cu mai multe sute de ani.
Mulți dintre credincioși parcurg pe jos drumul de acasă până la vechea mănăstire, chiar dacă acesta are zeci sau peste o sută de kilometri lungime.
Un grup de credincioși din satul Derșida, județul Sălaj, a pornit la începutul săptămânii pe jos în pelerinaj spre Mănăstirea Nicula din județul Cluj, pentru a participa alături de mii de credincioși la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pelerinii sălăjeni respectă o tradiție de peste 100 ani, iar pe drum se roagă și cântă pricesne.
‘Norodul’, cum i se spune grupului în această zonă, a fost petrecut în dimineața plecării de oamenii din sat, care le-au urat pelerinilor să ajungă cu bine.
‘Suntem peste 20 de pelerini, tineri, dar și oameni mai în vârstă, care a pornit în pelerinaj, pe jos, din Derșida, până la Mănăstirea Nicula, de care ne despart peste 150 de kilometri. Avem în urma noastră un cărăuș cu cai și căruță, care ne duce bagajele, iar în față avem o cruce cu o coroană de flori și un ștergar alb cu flori’, a spus organizatorul grupului de pelerini sălăjeni, educatoarea Codruța Chiș.
Oamenii merg în acest pelerinaj cântând pricesne și fac scurte opriri pentru a mânca, iar în cursul nopții se adăpostesc în gospodăriile întâlnite pe drum, cel mai adesea direct în curți sau în fânul din șuri.
Potrivit informațiilor oferite de Mitropolia Clujului, Mănăstirea de la Nicula este atestată documentar în anul 1552. În primul secol de existență a fost o așezare monahală modestă, „un fel de sihăstrie a câtorva călugări retrași în pustietatea codrului, păstrând urma discreției la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene”, după cum susțin reprezentanții Mitropoliei Clujului.
Numele ei a ieșit la lumină de abia în primăvara anului 1699, prin icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca din Iclod, cumpărată de la acesta de nobilul român Ioan Cupșa și donată apoi Mănăstirii Nicula. Icoana, care este elementul central al pelerinajului, s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Icoana o reprezintă pe Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațe și a devenit, peste secole, una dintre cele mai emblematice reprezentări ale Fecioarei în Transilvania.
În secolul al XVIII-lea, mănăstirea devine din ortodoxă greco-catolică.
„În 1700, sub presiunea curții imperiale din Viena, a luat ființă în Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost încorporați o mare parte a românilor ortodocși — preoți și mireni—, încrezători în viața mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de rezistență ortodoxă au fost însă mănăstirile, pe care generalul Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile și cu torțele; călugării acestora — cei scăpați cu viață — s-au refugiat peste munți. În 1774 mai exista în Nicula un singur călugăr ortodox; după toate probabilitățile acesta este anul în jurul căruia mănăstirea Nicula a intrat sub administrație greco-catolică. Deși ca mănăstire propriu-zisă, cu călugări și pravilă monahală, nu a funcționat decât 13 ani, între 1935 și 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj prin icoana Maicii Domnului”, se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Biserica de zid de la Nicula a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905, iar pictura interioară a fost făcută în tehnica tempera de profesorul Vasile Pascu, în anul 1961. La rândul lor, reprezentanții Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla subliniază faptul că acest sfânt locaș de la Nicula a fost ctitorit la sfârșitul secolului al XIX-lea de episcopii greco-catolici Ioan Vancea de Buteasa și Mihail Pavel.
Iconostasul care o împodobește este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteșiu din Tășnad în anul 1938 și are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat și de o rară frumusețe, fiind o adevărată emblemă a Niculei.
Clădirea stăreției a fost construită între 1978-1989 și adăpostește un paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” și o importantă colecție de icoane vechi, pictate pe sticlă și pe lemn, precum și o colecție de cărți vechi de cult printre care și „Cazania” mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.
„Sunt cunoscute împrejurările dramatice ale anului 1948, când dictatura comunistă a desființat abuziv Biserica Greco-Catolică, iar pe conducătorii ei i-a supus unor aspre persecuții. Singura alternativă a credincioșilor greco-catolici și a unora din preoții lor a fost aceea de a reveni în Biserica de care fuseseră despărțiți în 1700 și în care, prin liberă opțiune, se află și astăzi, laolaltă cu bisericile și bunurile lor. În contextul de atunci, cei câțiva călugări greco-catolici au părăsit Mănăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui țăran din Lunca Bonțului, unde a stat până în 1965; revenită în mănăstire pentru numai câteva ore — și urmărită de vigilența Securității — ea s-a refugiat în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde s-a întors triumfal și definitiv în 1992. În acest răstimp, de 44 de ani, Nicula a reintrat în conul de umbră al istoriei, rămânând o mănăstire modestă, cu o viață monahală întru nimic ieșită din comun”, se arată în comunicatul Mitropoliei Clujului.
Începând cu anul 1992, în condițiile libertății religioase de după Revoluția din Decembrie 1989, Mănăstirea Nicula a devenit al doilea mare centru de pelerinaj din România — după Mitropolia din Iași.
În primăvara anului 2001, arhiepiscopul și mitropolitul Bartolomeu a anunțat proiectul de rectitorire a Niculei, când a fost sfințită și piatra de temelie a noii biserici și când, efectiv, s-au început lucrările. Principala construcție a acestui proiect este noua biserică, dar pe lângă aceasta au mai fost ridicate câteva edificii cu profil cultural. Tot la Mănăstirea Nicula mai există atelierul biblic al mitropolitului Bartolomeu, care a lucrat aici timp de 11 ani.
La slujbele hramului din noaptea și ziua de 15 august participă câteva zeci de mii de persoane, fără nicio discriminare confesională, etnică sau de altă natură. După ce se perindă prin fața Icoanei făcătoare de minuni a Fecioarei Maria și participă apoi la Sfânta Liturghie oficiată de mitropolitul Andrei Andreicuț, credincioșii primesc din partea mănăstirii sarmale și cozonac. În fiecare an se pregătesc pentru această zi 10.000 de sarmale și de felii de cozonac. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)