Compact discul a fost inventat la sfârșitul anilor ’60, de către fizicianul James T. Russell.
Meloman pasionat, Russell era deranjat de fragilitatea discurilor de vinil precum și de calitatea sonoră a materialului redat. Singur acasă, într-o duminică după-amiază, Russell a început să se gândească serios la un sistem performant de înregistrare și redare a muzicii. Cea mai bună metodă, s-a gândit fizicianul, ar fi ca înregistrarea să se facă fără contact între părțile componente ale sistemului, cu ajutorul luminii.
După ani de muncă, Russell a reușit să confecționeze primul sistem digital-optic de înregistrare și redare pe care l-a patentat în 1970. Inventatorul a găsit o metodă de a înregistra pe o placă fotosensibilă minuscule porțiuni de lumină și întuneric de diametrul unui micron pe care apoi un computer le transforma în semnal electronic.
Ca orice idee revoluționară, la început CD-ul a interesat puțini investitori. În cele din urmă, realizând potențialul unui astfel de sistem, companii de înregistrări precum Sony sau Philips au început să cumpere licența produsului. Russell a continuat să-și perfecționeze invenția, primind, până în 1985, 36 de brevete pentru tehnologia compact discului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)