Academia Română este o instituție de interes public național, de cercetare în domeniile fundamentale ale științei și de calificare profesională superioară, cu personalitate juridică de drept public și independentă în lucrările sale de orice natură.
În 1879, Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut național, sub numele Academia Română. Ea reunește personalități consacrate din domeniile științelor, literelor și artelor.
Sediul central al Academiei Române este în București, Calea Victoriei 125, sector 1, potrivit Monitorului Oficial nr. 617 din 14 septembrie 2009.
Calea Victoriei este una dintre cele mai importante artere situate în centrul Bucureștiului. Se întinde din Piața Victoriei până în Piața Națiunile Unite și are o lungime de 2.700 de metri.
Academia ocupă trei construcții importante amplasate în cadrul unui parc cu vegetație bogată. Prima clădire a fost proprietatea Slătineanu, a doua, spre strada Mihai Moxa, a familiei Filipescu, de prin prima jumătate a secolului al XIX-lea, și a treia, biblioteca, a fost construită în anii 1936 — 1937 după planurile arhitectului Duiliu Marcu.
Planurile elaborate pentru palatul Academiei în 1886 au rămas multă vreme pe hârtie, dovedind nepăsarea guvernanților din trecut.
Abia la 26 martie 1890, se adusese la cunoștința Academiei că Ministerul Instrucției Publice a aprobat mutarea instituției în casele C. St. Cezianu din Calea Victoriei 135. În toamna anului 1890, Academia și Biblioteca ei s-au instalat în noul local. Sediul instituției a fost lărgit peste câțiva ani, în 1896, prin cumpărarea caselor vecine, Belu și Zaleski, precum și prin achiziționarea unei alte porțiuni virane din proprietatea Cezianu.
Dovedindu-se însă și acest local neîncăpător, s-au făcut încercări de construire a altuia nou în 1913, la planuri contribuind și arhitectul N. Ghika-Budești. Noul proiect, ca și cel din 1886, nu a fost terminat.
Abia după sfârșitul Primului Război Mondial, au fost începute unele amenajări parțiale. Astfel, în 1927, s-a construit primul depozit, în care a fost așezată în toamna anului 1929 biblioteca cărților tipărite, improvizându-se două încăperi pentru lucru și încăperile necesare pentru lucrările de catalogare.