În inima ţării, la Covasna, există o cetate dacică ridicată în urmă cu aproape 2.000 de ani.
Arheologii spun că este una dintre cele mai mari din afara Munţilor Orăştiei, fiind înconjurată de mai multe terase fortificate cu ziduri de piatră. Potrivit legendelor, cetatea ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, unde ar fi murit după înfrângerea suferită în luptele cu romanii, dar oamenii de ştiinţă nu pot confirma acest lucru.
O mare parte dintre zidurile cetăţii au ieşit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii şi a culcat pădurea la pământ. La rădăcinile copacilor seculari au apărut nu doar ziduri de piatră, ci şi alte vestigii, cum ar fi bucăţi de ceramică, monede şi obiecte de cult, pe baza cărora specialiştii au stabilit că cetatea datează din secolele II-I i.d.Hristos.
În urma săpăturilor făcute de arheologi au fost descoperite cinci terase fortificate cu ziduri din piatră de aproape doi metri, iar aceştia susţin că cetatea e foarte bine conservată şi poate oferi detalii importante despre modul de organizare a defensivei dacice.
Cetatea a atras de-a lungul timpului şi căutători de comori, pentru că în jurul ei s-au ţesut nenumărate poveşti. Una dintre ele spune că undeva, printre zidurile cetăţii, dacii ar fi ascuns o comoară. Potrivit legendei, din şapte în şapte ani se deschide o poartă care arată drumul spre lada plină cu aur şi care stă deschisă o noapte întreagă până la cântatul cocoşilor. Oamenii au pierdut socoteala anilor, iar comoara dacilor a rămas în continuare îngropată în pământ.
Potrivit altei legende, într-un loc din apropiere, denumit de localnici ”Valea Zânelor”, ar fi trăit cândva Ileana Cosânzeana, una dintre cele mai frumoase pământence care a inspirat personajul de poveste. Comoara ei va putea fi descoperită, potrivit legendei, doar într-o noaptea cu lună plină dinaintea zilei Sfântului Gheorghe şi doar de către al şaptelea copil al unei familii.
În grădina Cosânzenei au mai rămas tufele de rozmarin sălbăticit şi un loc tocmai potrivit pentru turiştii care vor să-şi petreacă vacanţa la cort sau în camping.
Cei care au despărţit mitul de realitate au concluzionat că adevăratele comori ale Covasnei sunt apele minerale, mofetele şi aerul puternic ionizat care ajută la vindecarea multor boli. În Valea Zânelor există, de altfel, şi singurul spital de recuperare a bolilor cardiovasculare din România.
An de an, în preajma Sântiliei, în Valea Zânelor are loc Nedeia mocănească, una dintre cele mai populare sărbători tradiţionale ale românilor din zonă, care readuce în actualitate obiceiurile şi tradiţiile oierilor din Covasna-Voineşti.
Pe vremuri, fetele de măritat aşteptau cu nerăbdare sărbătoarea pentru că atunci flăcăii coborau de la stână să îşi caute neveste. Se găteau cu cele mai bune straie şi se întâlneau în Valea Zânelor, la horă, iar, dacă se plăceau şi părinţii se înţelegeau la zestre, atunci toamna, când dealurile se albeau de oile mânate spre casă, urma nunta.
Obiceiurile s-au schimbat, dar voineştenii continuă tradiţiile pentru că sunt crescători de oi din tată în fiu şi nu vor să le piardă.