Grădina Botanică ”Dimitrie Brândză” se află la adresa Șoseaua Cotroceni, numărul 32, în sectorul 6 al Capitalei.
A fost înfiinţată în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie, la iniţiativa doctorului Carol Davila.
Amenajată parţial între anii 1860-1866 după indicaţiile directorului grădinii publice din acea vreme, Ulrich Hofmann, grădina a ocupat o suprafaţă de 7 ha din incinta parcului, care se întindea în jurul mânăstirii Cotroceni.
Începând cu anul 1866, conducerea Grădinii Botanice a fost preluată de către profesorul dr. Dimitrie Grecescu, care a contribuit substanţial la dezvoltarea ei ulterioară, atât prin îmbogăţirea colecţiilor şi stimularea relaţiilor de schimb cu grădinile botanice din alte ţări europene, cât şi prin publicarea primului catalog de plante existente în sectoarele în aer liber şi în serele grădinii, catalog care includea 3.700 de specii.
După 1870, progresul Grădinii Botanice a fost brusc întrerupt, terenul fiind destinat amenajării unui parc de agrement pentru familia regală. Astfel, în 1874 a fost mutată în centrul oraşului, în faţa Universităţii, pe terenurile Palatului Șuţu. În acelaşi an, instituţia a trecut în componenţa Universităţii din Bucureşti, funcţionând pe lângă Facultatea de Știinţe, sub conducerea lui Dimitrie Brândză.
În 1884, grădinii i se repartizează terenul pe care se află şi în prezent, în partea vestică a Capitalei, pe malul drept al Dâmboviţei, lucrările de amenajare efectuându-se sub îndrumarea savantului Dimitrie Brândză, cel care este şi fondatorul Institutului Botanic.
După anul 1944, Grădina Botanică a fost reorganizată, iar în 1960, Institutul Botanic aflat în incinta grădinii a primit o construcţie modernă unde se ţin şi cursurile de specialitate pentru studenţii Facultăţii de Biologie.
Pentru speciile de plante exotice, grădina a fost prevăzută cu sere şi instalaţii care asigură crearea condiţiilor de climă adecvate. În anul 1976 a fost dat în folosinţă un nou ansamblu de sere (prima seră datează din anul 1891), ocupând o suprafaţă de peste 2.100 de metri pătraţi şi având toate dotările tehnice necesare, capabile să adăpostească cele 3.500 de specii de plante pentru care vechile sere nu mai corespundeau.