* Conacul Rosetti — Solescu este o altă clădire plină de istorie aflată în paragină. Gheorghe (Iordachi) Rosăt (1796-1846), cel care a întemeiat ramura Rosetti-Solescu, împreună cu mama sa, Catrina Rosăt, şi cu soţia sa Ecaterina Sturdza, fiica logofătului Dimitrie Sturdza de la Miclăuşeni-Iaşi, s-au stabilit la Soleşti, ridicând în partea de sud-est a satului o impunătoare casă cu parter şi etaj, îmbinând elemente tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic, înconjurată de un frumos parc şi un puternic zid de incintă, astăzi în cea mai mare parte surpat.
De-a lungul timpului, conacul a cunoscut mai multe evenimente şi întâmplări. La 4 aprilie 1909, Elena Cuza, prima Doamnă a Principatelor Unite, a fost înmormântată în curtea bisericii, potrivit dorinţei sale. În 1949 conacul a fost expropriat şi trecut în administrarea G.A.S. Fălciu, respectiv a Sfatului Popular al Comunei Soleşti.
Conacul de la Soleşti ilustrează evoluţia locuinţei româneşti în cadrul curţii boiereşti întărite, la confluenţa cu stilul neoclasic. Impresionează prin armonia volumelor şi planul ordonat de un ax central cu cele trei fronturi în rezalit. Plastica decorativă a faţadelor preia elemente din repertoriul neoclasic: fronton triunghiular, pilaştri, casetoane (deasupra ferestrelor), ancadramentele ferestrelor (rectangulare, cu deschideri de arc în plin cintru), acoperiş articulat. Iniţial, conacul avea decoraţie în stuc şi sobe din teracotă de epocă.
Cutremurul din 1977 a avariat grav imobilul. Lucrările necorespunzătoare (fără a se ţine seama de proiect şi de condiţiile impuse de aviz) întreprinse de către Cooperativa Judeţeană ”Constructorul” în anii 1979-1980 au fost sistate de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă şi Muzeul Judeţean Vaslui, în calitate de beneficiari. În anul 1983, monumentul a trecut în administrarea operativă a Trustului I.A.S. Vaslui, care a întreprins o serie de intervenţii brutale, mutilând, în special, finisajele exterioare. În anul 2001, monumentul a fost înscris în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Soleşti. În anul 2002, moştenitorii lui Theodor Rosetti, ultimul proprietar (Claudia Paulus-Amashaufer, Anne Christine Rosetti şi Stephane Rosetti-Solesco ), au solicitat restituirea în natură sau în echivalent bănesc la preţul real de circulaţie a imobilului.
În prezent, conacul Rosetti-Solescu se găseşte într-o stare avansată de degradare. Reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură Vaslui spun că litigiile interminabile vor conduce, cel mai probabil, la dispariţia acestui monument valoros din punct de vedere arhitectonic şi încărcat de memorie istorică.
* La marginea satului Butucăria iese în evidenţă aşezarea dominantă a conacului al cărui ultim proprietar a fost Ioan C. Lambrino. Clădirea este construită din cărămidă şi are un singur nivel, caracteristic majorităţii caselor boiereşti de la moşii din a doua parte a secolului al XIX-lea, când trebuie să fi fost zidit, probabil, de familia Lambrino.
Conacul Lambrino este însă cunoscut mai ales prin împrejurările legate de controversata căsătorie morganatică (de rang inegal) între Carol al II-lea, principe moştenitor al României, şi Ioana (Zizi) Lambrino.
”Deşi în memoria locului şi a locuitorilor din satul Butucăria din comuna Zăpodeni au rămas vizitele lui Carol al-II-lea la conac, acestea nu sunt consemnate nicăieri. În momentul de faţă, monumentul istoric se află în proprietatea unei persoane fizice. Starea de conservare a clădirii este una precară: acoperişul este degradat, în unele camere existând pericolul prăbuşirii tavanului; tâmplăria interioară lipseşte în multe camere, iar instalaţia electrică este distrusă, aşa cum distruse sunt şi pardoselile. Cerdacul de pe latura de vest este şi acesta degradat, iar în partea de est uşile nu mai există”, spune Corina Ursache.
* Fostul Palat al Justiţiei, astăzi Judecătoria Vaslui, a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Din documentele aflate în Arhivele Statului rezultă că în anul 1891 Consiliul Judeţean Vaslui cumpăra un teren în centrul oraşului pentru viitoarea clădire a Palatului Administrativ şi de Justiţie. Nu se găsesc documente care să ateste cine a proiectat clădirea şi nici cine a construit-o. În prezent, în imobil îşi desfăşoară activitatea Judecătoria Vaslui.
Din punct de vedere arhitectural clădirea aparţine stilului eclectic, clădirea având elemente stilistice predominante aparţinând stilului neoclasic.
Monumentul este construit din zidărie de cărămidă pe fundaţii de piatră. Iniţial planşeele erau din lemn, dar, după cutremurul din 1940, o parte dintre acestea au fost înlocuite cu unele din beton armat. Soluţia aleasă nu a fost una fericită, deoarece din punct de vedere structiv construcţia nu a fost concepută pentru astfel de intervenţii. Din acest motiv, cutremurele din 1977 şi 1986 au dus la degradări majore.
Deşi documentaţia necesară reabilitării acestui monument istoric a fost întocmită şi avizată, din păcate, până în acest moment, nu s-au găsit resurse financiare pentru demararea lucrărilor.