Întreaga creaţie — alcătuită din statuia ecvestră a voievodului, aleea cu cele 256 de trepte făcute din travertin, cele două basoreliefuri în bronz, cu scenete simbolice din legendele din scrierea „O samă de cuvinte” a cronicarului Ion Neculce şi cele două steaguri din bronz amplasate pe partea cealaltă a şoselei şi reprezentând stema Moldovei şi Sf. Gheorghe ucigând balaurul alcătuiesc o operă de referinţă pentru sculptura românească contemporană.
Inaugurarea ansamblului monumental a marcat sărbătorirea a 500 de ani de la victoria lui Ştefan cel Mare contra turcilor, mai ales că există opinia că în această zonă s-ar fi desfăşurat lupta. Statuia ecvestră a voievodului are înălţimea de 6,90 metri şi greutatea de 19 tone de bronz, fiind înălţată pe un soclu de 8 metri din beton placat cu travertin, pe o înălţime de 30 metri de la nivelul şoselei. Domnul Moldovei este prezentat călare, cu coroana voievodală pe cap, ţinând în mâna dreaptă un paloş — simbolul puterii domneşti, iar în mâna stângă ţinând frâul calului bine strunit.
***
Târgul Vaslui a cunoscut o mare înflorire în timpul lui Ştefan cel Mare, prin dezvoltarea aici a unei Curţi domneşti şi prin ctitorirea Bisericii domneşti ‘Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul’ (1490).
Un alt oraş care a fost dezvoltat de Ştefan cel Mare a fost Bârladul, pe care domnitorul l-a înzestrat cu o Cetate de pământ (1476), ridicată contra turcilor şi având palisadă şi şanţuri de apărare. Văzând că oastea otomană a trecut pe valea Siretului şi nu pe aici, chiar voievodul a distrus şi a incendiat cetatea, tocmai pentru ca inamicii să nu o poată folosi. Şi acestui târg i s-a mărit suprafaţa ocolului domnesc (în 1495), iar negustorilor bârlădeni li s-au acordat o serie de privilegii comerciale, astfel încât oraşul a căpătat un mai mare rol comercial şi vamal.
Huşiul a beneficiat şi el de o atenţie deosebită din partea măritului domn, atât prin construirea unei Curţi domneşti (1494-1495), cât şi prin ridicarea Bisericii domneşti ‘Sf. Apostoli Petru şi Pavel’ (1495). Potrivit datelor istorice, Biserica domnească a fost construită în acelaşi stil clasic moldovenesc, a avut un plan triconc şi a fost capela Curţii domneşti, funcţionând în timp ca mănăstire şi catedrală episcopală (din 1695). Ea a fost avariată de cutremurul din 1692, incendiată şi jefuită în 1711 de către tătari şi reclădită în anii 1753-1756 de către episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica. Dărâmată de cutremurul din 1802, ea a suferit numeroase transformări de la ferestre în sus. Azi se mai păstrează doar urmele fundaţiilor sale şi pisania în slavonă din vremea marelui voievod.
Pe ruinele fostei Curţi domneşti s-a ridicat de către episcopul Iacov Stamati, în 1782-1792, Palatul episcopal, înglobând pivniţele din timpul lui Ştefan cel Mare, la care s-au adăugat chiliile, zidul de incintă (construit în 1849) şi turnul-clopotniţă (construit în 1938).
”Desigur, nu trebuie omise nici celelalte locuri din judeţul Vaslui care au fost înnobilate de aura lui Ştefan cel Mare şi pe care măritul principe al Creştinătăţii le-a transformat în tărâmuri plăsmuitoare de viaţă şi eternitate. E vorba despre prima atestare documentară a unor localităţi în timpul domniei lui: Voineşti, Dragomireşti, Bogdăneşti, Curteni, Mânjeşti, Popeşti, Muntenii de Jos şi Muntenii de Sus, Mălineşti, Lăleşti, Cociuba etc. În unele dintre aceste sate atestate, marele voievod a permis construirea de biserici de lemn, astăzi dispărute, de către boieri sau de către ţăranii credincioşi, iar locul legendar al Movilei lui Burcel sau Cănţălăreştii i-au păstrat o vie amintire străbunului Ştefan’, a afirmat dr. Laurenţiu Chiriac.
Centrul civic al Vasluiului este dominat impunător de statuia lui Ştefan cel Mare — realizată din bronz de către sculptorul ieşean Iftimie Bârleanu, înaltă de 5 metri şi dezvelită în 1972. Pe soclul ei sunt montate stema Moldovei viteazului domnitor (un cap de bour) şi un basorelief intitulat: ‘Închinarea stegurilor’.
Statuia voievodului Ştefan cel Mare din faţa Palatului Episcopal din Huşi a fost executată din bronz de către sculptorul vasluian Gheorghe Alupoaei în 1996, în timp ce bustul marelui domn din faţa Şcolii gimnaziale nr. 5 din Vaslui a fost făcut ulterior de către acelaşi sculptor, iar busturile de la Cănţălăreşti şi Rafaila au fost executate de către restauratorul Cristian Pântea după anul 2000.
‘Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nicio trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus’, spunea Nicolae Iorga. Acesta cuvinte capătă un sens nebănuit pentru vasluieni, iar istoria pare că se scrie în fiecare zi pe aceste meleaguri, păstrând firesc şi perpetuu o umbră a marelui domnitor.
În comuna Ştefan cel Mare, cea care poartă numele voievodului, an de an, la începutul lunii iulie, are loc o sărbătoare la care se adună mii de participanţi. Localnici şi oameni de veniţi de la Vaslui sau din judeţele apropiate, participanţii la sărbătoare sunt întâmpinaţi la Podul de la Cănţălăreşti, unde lumea se adună pentru a cinsti memoria marelui domn al Moldovei. Participanţii la praznicul voievodului au ocazia să guste din sărmăluţele tradiţionale, gătite de harnicele gospodine ale comunei. În fiecare an, câteva femei din comună, cele mai bune gospodine ale locului, pregătesc 20.000 de sarmale pentru ca niciun invitat la sărbătoare să nu plece flămând.
‘Pentru noi e o cinste şi o onoare că locuim în comuna Ştefan cel Mare, care poartă un nume ilustru. Suntem urmaşii lui Ştefan, oameni gospodari, vrednici şi cu frică de Dumnezeu şi e de datoria noastră să păstrăm mereu vie memoria lui Ştefan cel Mare, poate cea mai mai mare personalitate a neamului românesc’, spune cu mândrie primarul comunei Ştefan cel Mare, Mihai Moraru. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)