Opoziția instinctivă a partidului republican față de reglementare s-a ciocnit frontal cu realitatea standardelor de siguranță laxe pe căile ferate ale națiunii. Trenurile de marfă americane deraiază de zeci de ori mai des decât cele britanice, conform datelor industriei, iar dezastrul din februarie din East Palestine, Ohio, a demonstrat cât de costisitoare pot fi accidentele.
Cisternele dintr-un tren Norfolk Southern de 149 de vagoane care transportau clorură de vinil au luat foc și au deraiat după ce un rulment de roată supraîncălzit nu a fost detectat decât prea târziu. Locuitorii din două state au fost nevoiți să își evacueze locuințele.
Ca răspuns, senatorii din Ohio, republicanul JD Vance și democratul Sherrod Brown, au condus introducerea bipartizană a Legii privind siguranța feroviară pentru a aborda o serie de deficiențe în reglementările feroviare existente. Entuziasmul din partea lui Brown și a colegilor săi democrați nu este o surpriză. Dar Vance și co-sponsorii săi republicani, senatorii Marco Rubio și Josh Hawley, au obținut, de asemenea, un sprijin constant: într-o confluență improbabilă, săptămâna trecută, Donald Trump și senatorul Mitt Romney și-au anunțat sprijinul la doar câteva ore distanță.
Siguranța feroviară nu este în mod obișnuit o problemă politică fierbinte, dar RSA a concretizat dezbaterea ideologică care face ravagii între conservatorii și libertarienii americani cu privire la rolul reglementărilor guvernamentale pe piața liberă. Poziția tipică pro-business a celor de centru-dreapta ar fi că mandatele federale impuse industriei vor crește costurile și vor înăbuși inovația, în timp ce forțele pieței pot proteja mai eficient interesul public.
Din nefericire, riscurile trenurilor de kilometri întregi care transportă materiale periculoase nu sunt ceva ce piața liberă va oferi stimulente pentru a le aborda. S-ar putea încerca să se măsoare cu exactitate costurile asociate fiecărui accident și să se facă responsabile căile ferate pentru aceste sume, încurajându-le astfel să ia toate măsurile de siguranță eficiente din punct de vedere al costurilor. Dar acest lucru presupune că costurile pot fi măsurate, că sistemul judiciar poate judeca cererile de despăgubire și că managerii corporațiilor își pot optimiza investițiile în siguranță în consecință.
Conservatorii au devenit din ce în ce mai conștienți în ultimii ani de faptul că reglementarea poate fi departe de a fi perfectă și totuși mult mai bună decât status quo-ul. RSA este un exemplu în acest sens: modestă, sensibilă la costuri și concentrată pe un set restrâns de preocupări serioase.
De exemplu, există o cerință ca toate liniile majore de transport de marfă să mențină echipaje formate din doi oameni. Acest lucru nu este necesar, spun opozanții, deoarece nu a fost cauza accidentului din Ohio. Deși, bineînțeles, acolo unde proiectul de lege răspunde direct, impunând utilizarea mai frecventă a dispozitivelor de detectare a rulmenților supraîncălziți, oponenții obiectează din motive opuse că aceasta reprezintă o reacție exagerată.
Căile ferate, de altfel, sunt de acord că sunt necesare atât echipajele cu doi oameni, cât și utilizarea sporită a detectoarelor, dar doresc flexibilitate pentru a se abate de la standarde dacă consideră că tehnologia ar permite acest lucru. Ar trebui ca autoritățile de reglementare să aibă încredere în căile ferate pentru a pune siguranța pe primul loc în luarea acestei decizii? Dovezile sugerează că nu.
Mai degrabă, căile ferate au arătat un mare entuziasm pentru reducerea costurilor prin orice mijloace posibile – reducând personalul cu 30% în ultimii șase ani, afectând fiabilitatea sistemului de transport de marfă, în timp ce au returnat acționarilor aproape 200 de miliarde de dolari în ultimul deceniu. Din 2019 până în 2022, Norfolk Southern și-a redus numărul de angajați cu 23%, a returnat peste 14 miliarde de dolari acționarilor, în timp ce a investit mai puțin de 7 miliarde de dolari înapoi în rețeaua sa și și-a văzut rata accidentelor crescând în fiecare an – cu 25% în total.
Până în prezent, șase senatori republicani au susținut RSA; sunt necesare cel puțin nouă pentru adoptarea sa. Washingtonul va urmări îndeaproape pentru a vedea câți conservatori sunt pregătiți să își asume responsabilitatea de a lua decizii în interes public care – oricât de imperfecte ar fi – îmbunătățesc ceea ce va oferi goana după profit.
Sursa – www.ft.com