Majoritatea elveţienilor nu doresc să adere la UE

Cu 18 ani în urmă, Confederaţia Elveţiană era cât pe să adere la Zona Economică Europeană (EEA), ceea ce s-ar fi constituit într-un prim pas pe drumul aderării ţării la Uniunea Europeană (UE). La acea dată, la referendumul pe marginea acestei probleme 50,3% dintre elveţieni s-au pronunţat pentru aderare.

În prezent, niciunui politician elveţian nici măcar prin cap nu-i trece să desfăşoare un asemenea referendum: potrivit ultimelor sondaje de opinie, adversarii integrării europene reprezintă deja 70% din populaţia ţării. Cauza acestui fapt o constituie criza financiară din UE, notează, miercuri, Novâie Izvestia. Pe fondul altor ţări din Europa, mai ales a celor care fac parte din eurozonă, Elveţia pare o insulă într-un ocean în furtună.

Unul dintre principalele avantaje ale independenţei sale economice îl constituie legile ţării, care nu permit guvernelor să facă mari datorii. Dacă nu există datorii mari, nu există nici necesitatea de a economisi şi de a tăia chetuielile pentru nevoile sociale, cum se întâmplă în ţările vecine.
‘Elveţienii au salarii mai mari comparativ cu standardele europene şi dobânzi mai mici la credite’, explică accentuata adversitate a populaţiei din ţară faţă de aderarea la UE Stefan Meierhans, colaborator al Departamentului pentru preţuri din cadrul guvernului federal.

‘Chiar şi TVA-ul la noi este de 7,6%, în timp ce cel mai scăzut TVA în UE este de 15%. În ceea ce priveşte indicele privind costurile vieţii de zi cu zi, în ultimii 12 luni el s-a redus în ţară cu 0,5%, ceea ce înseamnă că în Elveţia este din ce în ce mai ieftin să trăieşti’, adaugă Meierhans. La aceste numeroase plusuri, în ultimele luni s-a mai adăugat unul: moneda naţională.

Slăbirea accentuată a euro este în avantajul consumatorului elveţian, pentru că Elveţia ajunge să importe produse din UE la preţuri din ce în ce mai mici. În această vară, magazinele elveţiene s-au transformat într-un adevărat paradis pentru cumpărători.
Comercianţii care vând, de exemplu, maşini europene, propun un ‘eurobonus’ în valoare de 2.000 de franci elveţieni (1.900 de dolari) la achiziţionarea unui automobil nou în schimbul unuia vechi.

S-au redus preţurile şi la produsele alimentare din Europa, în unele cazuri cu peste 20%. Obţinând o importantă ieftinire datorită scăderii euro, comercianţii elveţieni au decis să împartă profitul cu clienţii. Brusc a crescut numărul de locuitori ai altor ţări europene care apelează la serviciile operatorilor de turism elveţieni.
Cu toate acestea, în Elveţia însăşi vin din ce în ce mai puţin turişti din ţări ale zonei euro şi din Marea Britanie, în condiţiile devalorizării euro şi a lirei sterline.

Desigur, un franc puternic a ieftinit importurile, însă pe de altă parte exportul de mărfuri produse în confederaţie în ţări ale eurozonei devin mai scumpe. Pentru a-i proteja pe exportatorii locali şi a nu permite întărirea excesivă a francului, Banca Naţională a Elveţiei a început să cumpere pe piaţa euro. Totuşi, cea mai mare influenţă criza financiară din Europa a avut-o asupra minţii elveţienilor.

Astăzi, mai puţin de 30% dintre elveţieni doresc să adere la UE, iar numărul loc continuă să scadă. ‘Între Bruxelles şi Elveţia există o ruptură culturală: elveţienilor le place tot ce este mic, iar celor de la Bruxelles – tot ce este mare’, explică politologul elveţian Dieter Freiburghaus. ‘Elveţienilor le place tot ce este diferit în cantoanele lor, în timp ce Bruxelles vrea ca toată Europa să fie la feľ, subliniază politologul.

La rândul lor, adepţii aderării Elveţiei la UE se pot consola cu ideea că independenţa ţării lor este, totuşi, departe de una deplină. Da, confederaţia nu face parte din EEA, însă pentru a obţine acces la pieţele ţărilor membre ale UE, Berna a fost nevoită să accepte regulile şi legile UE în multe domenii, de la agricultură la deplasarea forţei de muncă, notează în final ziarul rus.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata