Semnarea Acordului pentru Proiectul Nabucco la Ankara
Oficialii europeni consideră că acest acord face ca Nabucco să devină un proiect inevitabil, ceea ce ar putea determina Rusia să renunțe la inițiativa South Stream.
Premierul turc Tayyip Erdogan a afirmat că, în cele din urmă, Rusia va exporta gaz către Europa prin intermediul Nabucco. Cu toate acestea, analiștii ruși subliniază că semnarea acordului de la Ankara nu asigură succesul proiectului și ar putea intensifica tensiunile dintre Rusia și Uniunea Europeană pe piața gazelor.
În competiția dintre Nabucco și South Stream, Uniunea Europeană pare să aibă un avantaj semnificativ. Cotidianul economic Vedomosti menționează într-un editorial recent că sprijinul politic puternic din partea Europei oferă o poziție favorabilă pentru Nabucco. În contrast, publicația Kommersant citează declarațiile comisarului european Jose Manuel Durao Barroso care afirmă că „Nabucco a devenit inevitabil”.
Este clar că Nabucco beneficiază de o susținere politică robustă din partea întregii Europe, ceea ce îi conferă un avantaj considerabil față de South Stream, proiect asociat cu Gazprom. Potrivit analizei realizate de Kommersant, Statele Unite și Europa cred că semnarea acestui acord ar putea determina Rusia să abandoneze planurile pentru South Stream.
Komsomolskaia Pravda subliniază formarea unei alianțe energetice împotriva Moscovei și descrie acordul privind Nabucco ca fiind o „lovitură severa” dat politicii energetice rusești. De asemenea, Rossiiskaia Gazeta remarcă faptul că mulți experți au considerat anterior Nabucco ca fiind un proiect sortit eșecului; totuși, circumstanțele s-au schimbat.
Cu toate acestea, analiști ruși citați de Gazeta își exprimă rezervele cu privire la viabilitatea financiar-economic a proiectului. Aceștia argumentează că lipsa unor cantități suficiente de gaz disponibile pentru alimentare ridică întrebări serioase despre rentabilitate.
Problemele financiare sunt complicate: băncile sunt reticente în a oferi finanțare pentru construcția conductelor fără contracte ferme pe termen lung legate de livrările de gaze. În prezent nu este clar cine va fi principalul investitor al acestui proiect ambițios.
Dmitri Orlov, director general al Agenției pentru Comunicații Politice și Economice din Moscova citat de Gazeta sugerează faptul că Statele Unite vor trebui să identifice un investitor major dispus să contribuie financiar fără garanții clare privind profitabilitatea.
Provocările nu se opresc aici: Turkmenistan este văzut ca un furnizor potențial important pentru Nabucco; totuși resursele exacte ale acestei țări rămân neclare. De asemenea, Uniunea Europeană ezită în colaborarea cu regimul iranian iar participarea Azerbaidjanului – cel mai promițător furnizor – este incertitudinal pus sub semnul întrebării conform analistului rus Dmitri Aleksandrov.
Aleksandrov adaugă faptul că opiniile publice din Grecia și Bulgaria ar putea influența negativ implementarea proiectului iar interesele Statelor Unite s-ar putea dovedi diferite față de cele ale Uniunii Europene.
Gazoductul Nabucco are o lungime estimată la 3.400 kilometri și costuri aproximative de 8 miliarde euro; construcția sa este programată să înceapă în 2011 cu finalizarea preconizată în 2014. Inițial conducta va transporta gaze din Azerbaidjan iar ulterior premierul turc Erdogan a declarat intenția includerii altor furnizori precum Turkmenistanul, Irak sau Egipt printre altele.