Suedezii întâmpină Crăciunul cu un omagiu național adus Rățoiului Donald. În ziua de 24 decembrie, de la ora 15.00, întreaga suflare a țării se așează la televizor pentru a urmări un program de desene animate care se emite, aproape fără schimbări, încă din 1959. ‘Kalle Anka och hans vänner önskar God Ju’ (‘Rățoiul Donald și prietenii săi vă urează Crăciun fericit’) este un amestec de scurte filmulețe de desene animate produse de studiourile Disney în anii 30, 40, 50 din secolul XX, pentru care suedezii au un adevărat cult.
Dovadă în acest sens este și Muzeul Nordic din Stockholm, în care renumitului rățoi îi este rezervat un întreg sector, în partea de „tradiții populare”. De-a lungul timpului, au existat tentative din partea televiziunii publice suedeze (SVT) de a renunța la programul cunoscut de toți drept „Kalle Anka”, dar protestele primite de la telespectatori nu au permis acest lucru.
De exemplu, valorile din filmele produse de Disney nu mai păreau a fi pe aceeași lungime de undă cele ale social-democraților de la putere, iar în 1982 nu a mai fost transmis filmul — intrat și el în tradiție — despre tăurașul Ferdinand, lucru care nu a fost deloc pe placul suedezilor. Donald Duck este mult mai iubit în Suedia decât Mickey Mouse și a intrat deja în obicei folosirea expresiei „Kalle Anka” pe manifeste de protest.
Italienii sunt și ei pasionați de film în perioada Crăciunului, dar, spre deosebire de nordicii suedezi, ei preferă așa-numitul „cine-panettone”, adică un „film — cozonac de Crăciun”. Este vorba despre pelicule de calitate discutabilă, cu un umor gros, pline de gaguri, comic de situații și multe stereotipuri, dar care fac încasări record în perioada sărbătorilor de iarnă. Rădăcinile acestui fenomen datează din 1983—pelicula „Vacanze di Natale”, a cărei acțiune se petrecea în stațiunea de schi Cortina d’Ampezzo.
Filmul a fost un succes comercial extraordinar, urmat de „Vacanze di Natale’ 90”, „Vacanze di Natale’91”, „Vacanze di Natale’95”. Nu numai că titlurile sunt similare, ci și actorii sunt aceeași (mai ales Christian De Sica și Massimo Boldi). Lucru valabil și în cazul regizorilor — Vanzina brothers. Nimic nou și, totuși, italienii se amuză și continuă să meargă la cinema pentru „cine-panettone”.
În statul american Arizona, tradiția cere ca pentru această sărbătoare să se facă poze de familie cu Moș Crăciun, cadouri, dar și cu o mitralieră în mână. Există locuri precum „Scottsville Gun Club” la care sute de familii așteaptă la rând în decembrie pentru a realiza o asemenea amintire. Desigur, beneficiind de îndrumarea instructorilor de specialitate pentru ca întreaga acțiune să decurgă în deplină siguranță și, nu în ultimul rând, pentru ca posturile adoptate să fie din cele mai firești și mai convingătoare.
Chinezii trăiesc diferit Crăciunul, în funcție de zona geografică în care se află. În Hong Kong, obiceiurile sunt asemănătoare celor din Occident, dar în cea mai mare parte a țării nici măcar nu este zi de sărbătoare, așa încât, în cel mai bun caz, oamenii consideră această dată ca un bun motiv de a face cadouri sau de a lua masa cu prietenii la McDonald’s. Cu totul alta este situația în Taiwan, unde Crăciunul este un fel de Sfântul Valentin, prilej de întâlniri și daruri romantice și de vacanțe în doi. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: zimbio.com, reddit.com